A murit profesorul Ion Bitoleanu, unul dintre cei mai mari istorici dobrogeni: „Am copilărit printre rastele încărcate cu arme de toate calibrele“
0Prof. univ. dr. Ioan Bitoleanu a murit miercuri la vârsta de 84 de ani. Istoricul era doctor în istorie din anul 1974.
Ion Bitoleanu a absolvit Facultatea de Istorie din Bucureşti (1960) şi a devenit Doctor în istorie (1974). A fost Profesor universitar la Institutul de Marină din Constanţa (1986-1990) şi la Universitatea Spiru Haret din Constanţa (1990-2006). Decesul său a fost anunţat de istoricul lavinia Dumitraşcu.
Opera: Istoria românilor dintre Dunăre şi Mare (1979); Din istoria României moderne (1981); Istoria românilor (1999); Introducere în istoria dreptului (2006).
Iată cum îşi povestea el viaţa pentru Sesiunea Pontica: „Dobrogean prin toată fiinţa, m-am născut în comuna Castelu, judeţul Constanţa, în postul de jandarmi al cărui şef era părintele meu. Am copilărit printre rastele încărcate cu arme de toate calibrele.
Ca urmare, după instaurarea regimului comunist am fost considerat fiul al unui slujitor al regimului burghezo-moşieresc. Din această cauză, am plâns, cu lacrimi amare, privind cum în careul din curtea şcolii primare colegii mei au primit cravata roşie de pioner. În anii următori funcţiile îndeplinite m-au obligat, potrivit regulilor, să devin membru P.C.R.
În viaţa de opt decenii s-au înscris pagini de tot felul. "Băi Bitolene, comunistule!” mi-a strigat un individ pe un bulevard din Constanţa, în amuzamentul trecătorilor. Adevărat este, că fără a fi nostalgic, dar nici făţarnic, mi-am păstrat carnetul de membru de partid şi decoraţiile primite de-a lungul anilor.
Dar ce vremuri am trăit într-o viaţă de om! În copilărie am parcurs două regimuri politice memorate cu ochi de copil! Astfel, într-o seară din anul 1940, o baterie de tunuri a poposit lângă postul de jandarmi. Cântând din muzicuţă, un soldat german m-a strâns în braţe, oferindu-mi un sandviş cu pateu de gâscă. Dar a venit anul 1944 şi în curtea bunicilor din Oltenia, unde ne-am refugiat de teama bombardamentelor, a poposit o coloană de ostaşi ruşi, de care m-am apropiat curios. ! ”Rebiada, idisuda!”, m-a îmbrăţişat, de data aceasta un ostaş sovietic, care mi-a dat o fripturică dintr-un porc tranşat, învelit în covoare persane adunate de el în căruţa coloanei.
Aşa au trecut anii !
Şeful de promoţie al Facultăţii de Istorie din Bucureşti a fost repartizat ca cercetător la Institutul de Istorie ”Nicolae Iorga” din capitală, dar a ales postul de profesor al liceului ”Mircea cel Bătrân” din Constanţa, al cărui elev am fost. Timp de un sfert de veac am slujit apoi la Academia de Marină, contribuind la formarea a sute de ofiţeri superiori şi amirali.
Am fost apoi decan al Facultăţii de Drept şi Administraţie Publică a Universităţii Spiru Haret, mândrindu-mă cu formarea a sute de absolvenţi avocaţi, judecători şi magistraţi“.
Pe aceeaşi temă: