Mihai Şora, despre ura de pe reţelele sociale: „Suntem în democraţie“ şi avem „datoria“ de a-i accepta şi pe nefericiţii agramaţi care ne insultă?

Filosoful Mihai Şora vorbeşte despre ura din societatea noastră care se manifestă pe reţelele sociale. „Nu am soluţii magice, ecuaţii care să îmblânzească încrâncenarea omenească, să-i facă pe tinerii români cutezători să gândească înainte de a scrijeli, negru pe alb, o insultă”, spune acesta.

Redăm postarea de pe Facebook a filosofului Mihai Şora: 

„Mă întristează nespus să văd atâţia români în care s-a aşezat şi huzureşte ura. 

Ura aceasta nu este o abstracţie despre care scrii cărţi cu ample note de subsol, teoretizări abile, suport pentru analize sociologice. Este un sentiment mai adânc, mai complex, ale cărui rădăcini ar trebui căutate în altă parte decât în biografia urâtorilor, deşi nu poţi să nu te întrebi de unde vin asemenea oameni, din ce familii, cine i-a format, cum de au crescut atât de strâmb. Şi cum de simt nevoia să-şi afişeze pe piept care un portret de dac, care tricolorul, o propoziţie din Petre Ţuţea sau din Octavian Paler, icoane ori trandafiri.

Ştim că facebook’ul – instrument de comunicare (tot mai rar de comuniune) – este o cutie de rezonanţă, iar a-ţi cultiva mica grădină (când, în orice ceas al zilei şi al nopţii, ea este sălbatic cotropită de obscenităţi, de rânjete, de insulte şi – în ce mă priveşte – de Pauker, Paucăr, Paucher) devine tot mai cronofag, laborios. Pliveşti buruienile, le dai la o parte o vreme, dar ele apar şi apar, de niciunde. Am studiat fenomenul trollilor, am citit studii despre fabricile intoxicării, i-am ascultat pe cei ce ne explicau savant că „suntem în democraţie“ şi avem „datoria“ de a-i accepta şi pe nefericiţii agramaţi care ne insultă.

Dar impasul în faţa urii a rămas acelaşi, ca un pumnal în creier.
 

Nu am soluţii magice, ecuaţii care să îmblânzească încrâncenarea omenească, să-i facă pe tinerii români cutezători să gândească înainte de a scrijeli, negru pe alb, o insultă. 

Atât cât voi putea – ore, zile, săptămâni – voi continua să spun aici ce cred, ce mă frământă, ce citesc şi învăţ.

Îi mulţumesc Luizei pentru că face ca gândul meu să devină public.

Mihai Şora”

Vă mai recomandăm 

Mihai Şora: „Un copilaş este un mănunchi de viaţă şi lumină, nu un boţ de carne pe care să-l învârteşti până socoteşti tu că ţi-ai îndeplinit «sarcina»“

Mihai Şora, despre România: „După atâţia ani de la căderea comunismului, monstrul rămâne la fel de mătăhălos“