Efectele stresului prenatal asupra copiilor. Mecanismul natural de apărare cu efecte secundare
0Oamenii expuşi la stresul prenatal tind să aibă un nivel crescut al hormonilor de stres după naştere, potrivit unui studiu al cercetătorilor americani de la Colegiul Dartmouth. Acest fenomen poate contribui la creşterea ratei de supravieţuire la animale, dar la om poate avea efecte secundare.
Speciile vertebrate, inclusiv oamenii, expuşi la stres prenatal, tind să aibă hormoni de stres mai mari după naştere, potrivit unui nou studiu realizat de Colegiul Dartmouth, publicat în revista „Scientific Reports”, citat de Science Daily. În timp ce cercetările anterioare au raportat situaţii în care stres maternal prezice hormonii de stres pentru descendenţi la diferite specii, acest studiu este primul care demonstrează empiric impactul stresului prenatal asupra nivelurilor de hormoni de stres al urmaşilor, utilizând date din toate studiile cunoscute din cadrul vertebratelor.
Studii pe 14 specii
Printr-o meta-analiză a 114 rezultate dintr-un total de 39 de studii observaţionale şi experimentale făcute pe 14 specii de vertebrate, inclusiv păsări, şerpi, oi şi oameni, studiul examinează impactul expunerii prenatale materne la stres asupra puilor. Descendenţii expuşi prenatal la stresul matern s-au dovedit a avea niveluri mai mari ale hormonului de stres (glucocorticoizi) după naştere. Aceasta ar putea reflecta o adaptare biologică cu o istorie evolutivă, deoarece mai mulţi hormoni de stres ar putea creşte şansele unui animal de a supravieţui într-un mediu stresant.
Efectele stresului prenatal asupra hormonilor de stres al puilor au fost consecvente la diferite specii, indiferent de relaţiile sau factorii de evoluţie, cum ar fi dimensiunea creierului sau a corpului. Nu au existat, de asemenea, diferenţe în privinţa sexului descendenţilor, vârstei puilor la momentul evaluării sau a timpului de expunere a stresului prenatal sau a gravităţii acestuia.
Stresul, răspunsul corpului la condiţiile de mediu
„Animalele, inclusiv oamenii, îşi modifică hormonii de stres ca răspuns la mediul lor. Răspunsul dvs. la stres este stabilit ca un termostat - corpul dumneavoastră poate amplifica sau reduce hormonii de stres ca răspuns la condiţiile anticipate de mediu", explică autorul principal Zaneta Thayer profesor asistent de antropologie la Dartmouth.
Răspunsul la stres al unui animal tinde să fie activat de factori externi, cum ar fi atunci când se vede un prădător sau dacă hrana este disponibilă. Nivelurile mai ridicate ale hormonilor de stres în rândul descendenţilor pot contribui la creşterea ratei de supravieţuire, dar aceasta vine şi cu efecte secundare şi poate afecta alte sisteme fiziologice, cum ar fi reproducerea. La om, simpla anticipare a stresului sau doar gândirea la experienţele anterioare de discriminare sau traume poate activa un răspuns la stres. Hormonii de stres pot provoca probleme cronice de sănătate la om, incluzând anxietate, depresie şi boli cardiovasculare.
Unul dintre studiile incluse din meta-analiză a verificat modul în care hormonii de stres matern la iepurele de zapada s-au schimbat în raport cu abundenţa prădătorilor lor naturali, lyncşii, într-un ciclu de 10 ani. Echipa de cercetare a constatat că, în anii în care au existat mai mulţi prădători, puii de iepure au avut mai mulţi hormoni de stres.
Ameninţările sociale şi stresul
„Răspunsul nostru la stres este menit să fie adaptabil la stresul acut, cum ar fi situaţiile în care suntem urmăriţi de prădători. Cu toate acestea, răspunsul la stres al oamenilor este adesea declanşat de ameninţările sociale de evaluare şi nu serveşte scopului adaptiv pentru care a fost proiectat", a adăugat Thayer. „Această cercetare confirmă ceea ce alţi oameni de ştiinţă au speculat de mult şi anume că există anumite tendinţe la diferite specii de a lega stresul prenatal de răspunsurile hormonilor de stres”, mai spune acesta.
Citeşte şi
Citeşte şi
Antrenamentul mintal schimbă structura creierului şi reduce stresul social