Antrenamentul mintal schimbă structura creierului şi reduce stresul social
0
Cercetătorii de la Institutul Institutul Max Planck din Leipzig au descoperit că diferite tipuri de antrenament mintal precum meditaţia sau practicarea mindfullnes-ului modifică anumite zone ale creierului şi pot avea efecte fie asupra atenţiei, fie asupra stresului social.
Meditaţia este benefică pentru bunăstarea noastră. Această înţelepciune veche a fost susţinută de studii ştiinţifice care se concentrează asupra practicii de mindfulness. Cu toate acestea, cuvintele „atenţie” şi „meditaţie” denotă o varietate de tehnici de formare mintală care vizează cultivarea unor competenţe diferite. Cu alte cuvinte, în ciuda creşterii interesului pentru cercetarea în meditaţie, nu este clar ce tip de practică mintală este deosebit de utilă pentru îmbunătăţirea fie a atenţiei şi stării de mindfulness, fie a competenţelor sociale, cum ar fi compasiunea şi asumarea perspectivelor.
Alte întrebări la care nu s-a răspuns sunt, de exemplu, dacă astfel de practici pot induce plasticitate creierului structural şi pot modifica reţelele creierului care stau la baza procesării acestor competenţe? care sunt metodele de formare cele mai eficiente în reducerea stresului social? Pentru a răspunde la aceste întrebări, cercetătorii de la Institutul Max Planck de Ştiinţe Cognitive şi Ştiinţe ale Creierului din Leipzig, Germania, au realizat proiectul „ReSource”, care vizează identificarea efectelor unice ale diferitelor metode de antrenament mintal asupra creierului, corpului şi comportamentului social.
Proiectul ReSource
Proiectul ReSource a constat în trei module de instruire pe trei luni, fiecare concentrându-se pe o competenţă diferită. Primul modul a antrenat atenţia şi interacţiunea bazată pe atenţie. Participanţii au fost instruiţi în tehnici de meditaţie clasice, similare cu cele învăţate în Programul de Reducere a Stresului Bazat pe Mindfullness (MBSR) derulat în 8 săptămâni, care necesită concentrarea atenţiei asupra respiraţiei (meditatia respiraţiei), asupra senzaţiilor din diferite părţi ale corpului (Scanarea corpului), sau asupra unor stimuli vizuali sau auditivi din mediul înconjurător. Ambele exerciţii au fost practicate în singurătate.
Instruirea în al doilea modul s-a axat pe competenţele socio-afective, cum ar fi compasiunea, recunoştinţa şi gestionarea emoţiilor dificile. În plus faţă de exerciţiile de meditaţie clasică, participanţii au învăţat o tehnică nouă care trebuie practicată în fiecare zi timp de 10 minute în perechi. Aceste exerciţii cu parteneri s-au caracterizat printr-un schimb de experienţe afective din viaţa de zi cu zi, cu scopul de a antrena recunoştinţa, gestionarea emoţiilor dificile şi ascultarea empatică.
În cel de-al treilea modul, participanţii şi-au antrenat abilităţile socio-cognitive, cum ar fi metacogniţia (procesele mintale care controlează şi reglementează modul în care gândim) şi perspectiva asupra aspectelor personale şi asupra minţii altora. Din nou, în afară de exerciţiile de meditaţie clasică, acest modul a oferit, de asemenea, practici care se axează pe îmbunătăţirea abilităţilor de luare a perspectivelor. În perechi, participanţii au învăţat să privească lucrurile din perspectiva „mamei îngrijorate”, „a copilului curios” sau a „judecătorului interior”.
Rezultatele
Toate exerciţiile au fost predate în şase zile pe săptămână, 30 de minute pe zi. Cercetătorii au evaluat o varietate de măsurători, cum ar fi testele comportamentale psihologice, măsurători ale creierului prin intermediul imagisticii prin rezonanta magnetica (RMN) şi markerii de stres, cum ar fi eliberarea cortizonului înainte şi după fiecare dintre cele trei module de pregătire de trei luni.
„În funcţie de ce tehnică de antrenament psihic a fost practicată pe o perioadă de trei luni, structurile specifice ale creierului şi markerii comportamentali aferenţi s-au schimbat în mod semnificativ la participanţi. De exemplu, după formarea atenţiei bazate pe mindfulness timp de trei luni, am observat modificări ale cortexului în zone care anterior s-au dovedit a fi legate de atenţie şi funcţiile decizionale.
În acelaşi timp, atenţia a crescut în ceea ce priveşte sarcinile care măsoară aspectele decizionale ale atenţiei, în timp ce măsurătorile privind compasiunea sau perspectiva nu au crescut semnificativ. Aceste abilităţi sociale au fost afectate doar la participanţii la celelalte două module ", afirmă Sofie Valk, primul autor al publicaţiei, care tocmai a fost publicat în revista „Science Advances”, citată de Science Daily -
„În cele două module sociale, în cadrul cărora ne-am concentrat pe competenţele socio-afective sau socio-cognitive, am reuşit să obţinem îmbunătăţiri comportamentale în ceea ce priveşte compasiunea şi asumarea perspectivelor. Aceste schimbări de comportament corespundeau gradului de plasticitate a creierului în anumite regiuni din cortex care susţin aceste capacităţi”, potrivit lui Valk. Chiar dacă plasticitatea creierului, în general, a fost mult timp studiată în neuroştiinţe, până acum s-au ştiut puţine despre plasticitatea creierului social. Rezultatele noastre furnizează dovezi impresionante pentru plasticitatea creierului la adulţi în urma practicării trainingului mintal zilnic ", explică prof. Tania Singer, directorul investigator al proiectului ReSource. Pe lângă modificarea diferenţiată a plasticităţii creierului, diferitele tipuri de formare mintală au afectat diferenţial răspunsul la stres. „Am descoperit că, în cazul participanţilor supuşi unui test de stres psiho-social, secreţia cortizonului - hormonul stresului - a fost diminuată cu până la 51%. Cu toate acestea, această sensibilitate scăzută la stres a fost dependentă de tipurile de practici mintale instruite anterior", spune dr. Veronika Engert , primul autor al unei altui studiu din proiectul ReSource, care descrie legătura dintre formarea mintală şi răspunsul stresului psiho-social acut, de asemenea publicată recent în „Science Advances”.
La cele două module care s-au concentrat asupra competenţelor sociale s-a putut observa reducerea semnificativă a cortizonului după un eveniment social stresant, ca rezultat în special al exerciţiilor în pereche practicate. Experienţa empatică de ascultare poate să „imunizeze” participanţii împotriva fricii de a se face de râs în societate şi a fricii de a fi judecat de către ceilalţi – care este un declanşator tipic al stresului social. Antrenamentul atenţiei asupra unor stimuli exteriori nu a avut niciun efect de atenuare asupra eliberării de cortizon după un eveniment social stresant.
În ciuda acestor diferenţe în ceea ce priveşte nivelul fiziologiei stresului, fiecare dintre modulele de formare de 3 luni a redus percepţia subiectivă a stresului. Aceasta înseamnă că, deşi schimbările fiziologice, obiective ale reactivităţii la stresul social au fost observate, participanţii s-au simţit subiectiv mai puţin stresaţi după ce au făcut toate modulele de pregătire mintală.
„Contează ceea ce antrenezi”
„Rezultatele actuale evidenţiază nu doar faptul că competenţele sociale esenţiale necesare unei interacţiuni şi cooperări sociale reuşite pot fi îmbunătăţite în cazul adulţilor sănătoşi. O astfel de pregătire mintală duce la schimbări structurale ale creierului şi la reducerea stresului social, iar diferite metode de formare mintală au efecte diferenţiate asupra creierului, asupra sănătăţii şi comportamentului. Contează ceea ce antrenezi”, sugerează profesorul Singer. „Odată ce am înţeles ce tehnici de pregătire mintală au efectele, vom putea să folosim aceste tehnici într-un mod ţintit pentru a susţine sănătatea mintală şi fizică”, a mai spus cercetătorul.
Multe programe de mindfulness populare în prezent pot fi o metodă valabilă pentru a stimula atenţia şi a întări eficienţa cognitivă. Cu toate acestea, dacă noi ca societate dorim să devenim mai puţin vulnerabili la stresul social sau să antrenăm competenţe sociale, cum ar fi empatia, compasiunea şi perspectiva, tehnicile de formare mintală concentrându-se mai mult pe „noi” şi conexiunea socială între oameni pot fi o mai bună alegere.
Citeşte şi
Se încarcă comentariile...
