A murit marele umorist Cornel Udrea, urmărit de Securitate sub numele conspirativ «Ulise». Glumele pe care le făcea despre informatori

Marele umorist Cornel Udrea a murit la vârsta de 77 de ani. Moartea sa este plânsă de toți cei care l-au cunoscut.

Cornel Udrea s-a născut în anul 1947. A absolvit Liceul Mihai Eminescu din Cluj, promoția 1964, apoi Facultatea de Filologie din Cluj, pe care a absolvit-o în anul 1969.

Ca scriitor, și-a făcut debutul editorial în 1972 cu volumul de poezii intitulat „Iasomia”. Însă, în 1979 a apărut volumul „Obiceiuri de nuntă la cangurii șchiopi”.

A fost coordonator de programe de divertisment, teatru radiofonic și spectacole cu public. De asemenea, a fost membru al Uniunii Scriitorilor din România.

 A făcut cunoştinţă cu departamentul de ştiri al studioului Radio Cluj în urmă cu 50 de ani. „Am umblat cu reportofonul prin apele revărsate la inundaţiile din 70”, îşi aminteşte acesta. A ajuns apoi să facă reportaje, interviuri. A preluat din anul 1972, una din cele mai longevive emisiuni de divertisment, Radio Duminica. A încercat tot ce se putea la radio, chiar emisiuni sportive şi de tineret.

A simţit din plin regimul comunist, dar recunoaşte că a şi profitat pe urma lui. Pe de o parte, a fost nevoit să se reorienteze, când activitatea studioului regional de radio de la Cluj a fost suspendată: „Ne-am trezit peste noapte cu lacătul pe studio”.

A încercat să revoluţioneze un club muncitoresc, dar a fost repede epurat de activiştii vigilenţi şi exilat să administreze un cinematograf. A reuşit totuşi să înfiinţeze cinemateca, extrem de apreciată de studenţi.

Acesta a fost urmărit de Securitate sub numele conspirativ Ulise: „Nici securiştii nu credeau în versurile mele, eu eram scriitor de umor şi argumentul care cred că nu mai necesită comentarii: la CNSAS am dosarul de urmărire informativă numărul I210 301, sub numele conspirativ «Ulise» pentru manifestări duşmănoase“, mărturisea el într-un interviu acordat cotidianului Adevărul.

„PS Astăzi este și Ziua (mea) mondială a Teatrului. Actori suntem, cei mai mulți, regizori și scenografi, dar și trăgători de sfori, sforile cortinei. Am avut parte de ei, 11 la număr, sîrguincioși, dedicați, care au simțit nevoia pasională de a mă turna. Uneori, cu adaos de imaginație, nefolosită în literatura lor. Pe scurt: în DUI (Dosar de Urmărire Informativă, nr. I 210.301, în baza Notei de constatare, din 25.07.2008 a Direcție de Specialitate a CNSAS, sub numele conspirativ „Ulise”, pentru „atitudine dușmănoasă împotriva regimului”)“, scria el în publicația „Răsunetul“.  

A călătorit după Revoluţie, dar traducerile expresiilor noastre nu au echivalent. „Doar românul percutează. Străinului trebuie să îi explici tot contextul ca să înţeleagă ceva”, preciza scriitorul. A inițiat şi câteva experimente unicat, cum ar fi o carte de umor pentru nevăzători, sau literatura antidrog.

Iată ce mesaj transmitea scriitorul Cornel Udrea nostalgicicilor „epocii de aur”. Udrea îşi începe mesajul referindu-se la una dintre „reuşitele” cele mai importante pentru care dictatorul Nicolae Ceauşescu a fost lăudat de românii nostalgici după comunism: plata datoriilor. 

„Pentru cei care spun că Ceauşescu a plătit datoriile ţării. Nu, el le-a făcut, poporul le-a plătit. Şi-a iubit ţara? S-a iubit pe sine, la modul primitiv nord-coreean, megaloman, cinic şi nepasător la suferinţele create. Dovadă stă Casa Poporului, care a gonit din locuinţe 57.000 de familii,  a distrus monumente istorice, biserici şi case familiale. A fost ridicată cu 100.000 de oameni, dintre care 5.000 de soldaţi lucrând în 3 schimburi. A costat trei miliarde de dolari şi 300 de morţi, dintre muncitori.  Este cea mai mare şi mai costisitoare lucrare printre cele mai «lipsite de succes şi ruşinoase proiecte de arhitectură, făcute vreodată» (site-ul ArchDaily). Nostalgicule mucegăit, patriotismul înseamnă 15.000 de  candelabre din cristal de Mediaş, cel mai mare având 2 tone? Un milion de metri cubi de marmură, 900.000 de metri cubi esenţe de lemn, 5.500.000 de tone de ciment? Ai fi călcat tu vreodată pe cei 220.000 de metri pătraţi de covoare? Cu ce bani s-a făcut şi s-a plătit ?”, a scris Udrea pe pagina sa de Facebook. 

Scriitorul se întreba cine plăteşte acum energia electrică şi încălzirea spaţiilor ocupate pentru cele 400 de încăperi şi două săli de şedinţe ale Casei Poporului care găzduiesc Parlamentul. El se întreba dacă cele 1.100 de încăperi, cu nouă nivele subterane, şi două adăposturi atomice ale Casei Poporului, sunt tot expresia dragostei de ţară.  

Constănțeanul Ananie Gagniuc a transmit un mesaj de condoleanțe: „N-am crezut că-n ziua de 11 aprilie, în loc să scriu umor și să zâmbesc, voi lăcrima. Vestea că a murit Cornel Udrea m-a bulversat, m-a năucit, mi-a răscolit amintirile atâtor momente în care ne-am întâlnit, ne-am beștelit umoristic, ne-am hotărât să scoatem o carte împreună și... chiar am scos. Se numește „Dacă prostia ar durea”.

La vremea anilor 1978- 1980, la Tulcea, unde luasem repartiție, ca locotenent în Marina Militară, ne adunam la agape și lecturam în grupuri din „Obiceiuri de nuntă la cangurii șchiopi”. De unde să știu că, peste ani, voi fi prieten cu autorul și chiar vom scoate carte împreună?

Mare pierdere pentru literatura de gen, unde ironia, spiritualul, satira, șfichiuirea sunt nestemate rare, prin care numai scriitori de mare talent, ca Udrea Cornel, pot aduce un zâmbet, un hohot de râs.

Pe fața umorului scris a mai înghețat un surâs. Sunt atât de trist. Adio, drag prieten!“