România a pierdut un om de mare valoare. S-a stins din viaţă Alexandru Ionescu, remarcabil biolog, membru al Academiei de Ştiinţe din New York
0România a pierdut un om de mare valoare. Academician Alexandru Ionescu, s-a stins din viaţă, lăsând în urmă regretele unei întregi generaţii căreia i-a fost mentor. Remarcabil biolog român, specialist recunoscut pe plan internaţional în algologie şi fiziologia plantelor, ecologie şi protecţia mediului, cercetător ştiinţific principal, profesor universitar, doctor în biologie, Alexandru Ionescu s-a născut pe 24 iunie 1932 în Olteniţa.
Provine dintr-o familie cu trei copii, ca fiu al lui Ion Ionescu, comerciant, ardelean originar din zona Răşinari şi al Ecaterinei Ionescu din satul Stancea, comuna Spantov.
Dupa absolvirea Facultătţii de Biologie a Universităţii Bucureşti a cărei licenţă a obţinut-o, ca premiant, în 1961, a fost, pe rând, profesor în învăţământul mediu, cercetător ştiinţific principal la Institutul de Biologie al Academiei Române din Bucuresti şi la ICCPT Fundulea. În 1990 revine ca şef de laborator la Institutul de Biologie şi este profesor universitar la Universitatea Ecologică din Bucureşti (1990-2002), unul dintre fondatorii acestei instituţii. În anul şcolar 1994/1995 a fost profesor invitat la Universitatea din Rennes (Franţa) şi la Universitatea de Ştiinţe Agronomice din Geambloux (Belgia), instituţii la facultăţile cărora a susţinut cursuri sş prelegeri de fiziologia plantelor şi ecologie.
Este primul doctor în biologie din promoţia sa, titlu academic acordat de Facultatea de Biologie a Universităţii din Bucureşti, în anul 1967, pentru teza „Fiziologia porumbului dublu irigat”.
Singur sau în colaborare, profesorul dr. Alexandru Ionescu este autorul a peste 60 de volume publicate, dintre care amintim: „Lumea algelor” (1972), „Efectele biologice ale poluării mediului” (1973), „Tratat de algologie” (vol. I-IV; 1976, 1977, 1979, 1981), „Probleme ale agriculturii contemporane”, 1977 (publicat şi la Budapesta în limba maghiară-1980), „Algele – Proteinele viitorului” (1980), „Agricultura ecologică” (1982), „Fenomene de poluare în agricultură şi măsuri antipoluante” (publicat şi la Varşovia în limba poloneză), „Protecţia mediului. Ecologie şi societate” (2000), „Însemnări în verde-gri” (2007), „Ciudatele fantezii ale lui Joe Babuinul” (2008), „Trăim printre ticăloşi”(2009). A publicat, de asemenea, cursuri universitare, sute de articole, recenzii, referate şi studii în reviste de specialitate autohtone şi din alte 14 ţări.
Unul dintre animatorii vieţii ştiinţifice
Devine membru al Academiei de Ştiinte din Illinois-USA (1980), al Academiei de Ştiinte din New York (1990) şi al Academiei Naţionale de Ştiinţe Ecologice din Republica Moldova (2003) şi este ales în colegiile de redacţie ale revistelor Academiei „Revue Roumaine de Biologie” şi „Studii şi Cercetări de biologie”.
Pentru contribuţii aduse în volumele „Efectele biologice ale poluării mediului”(1975) şi „Tratat de algologie” (1981) este laureat al Premiului „Emanoil C. Teodorescu” al Academiei Române în două rânduri.
Datorită dinamismului şi erudiţiei sale devine unul din animatorii vieţii ştiinţifice româneşti din deceniile VIII – IX ale secolului XX, organizând un şir de simpozioane pe teme de ecologie şi protecţia mediului.
Paralel cu prodigioasa activitate ştiintifică şi didactică, Alexandru Ionescu s-a dedicat intens şi carierei politice: membru CPUN şi vicepreşedinte al Comisiei de Ştiinşă al acestui Parlament sui-generis din 1990, prim-vicepreşedinte al Miscării Ecologiste din România şi preşedinte (din iulie 1990) al Federaţiei Ecologiste din România, partid primit (în 1999) în Gruparea Verzilor Europeni de la Bruxelles; deputat din partea FER-CDR în Parlamentul României, secretarul Comisiei de Învăţământ, Cercetare, Tineret şi Sport (1996-2000), preşedintele Comisiei Camerei Deputaţilor pentru UNESCO; şeful Departamentului de Ecologie şi vicepreşedinte al Acţiunii Populare, preşedinte de onoare al Partidului Verde şi al Partidului Ecologist Român.
Vă mai recomandăm şi: