FOTO Dăscăliţa care ţine lecţii de tradiţii populare. Cum îi învaţă pe copii să iubească portul popular românesc
0Pentru a-i învăţa să iubească portul popular, să nu uite identitatea şi valorile naţionale, o învăţătoare din inima Bărăganului ţine şi lecţii de folclor. La şcoala din comuna Unirea, din judeţul Călăraşi, tradiţiile şi obiceiurile sunt transmise mai departe de un dascăl îndrăgostit de valorile autentice româneşti.
Hariclia Slujitoru, de 59 de ani, e de 4 decenii în sluba copiilor pe care îi educă în spirit pur românesc. Fiica a satului unde a ajuns învăţătoare, femeia şi-a dedicat întreaga viaţă studiului şi formării copiilor. În comuna Unirea, localitate aflată la 25 de kilometri de Călăraşi, învăţătoarea este unul dintre cei mai respectaţi oameni. Toată lumea o cunoaşte şi-i ştie dragostea pentru foclor.
“Am crescut, am trăit în suflet cu aceste cântece vechi, cu obiceiurile care se practică la toate sărbătorile la Unirea. Încerc să transmit mai departe această comoară, curat şi original, fără a interveni pe forma textului.
La noi, nicio sărbătoare nu trece fără a o cinsti. Urmăm adevărate ritualuri, aşa cum făceau bunicii noştri, la fiecare eveniment, fie Crăciun sau Paşte. La şcoala unde activez de 40 de ani, sunt responsabil şi cu biblioteca. Le-am creat copiilor un colţişor de tradiţii pentru a nu ne uita identitatea şi valorile, pentru a-i învăţa să crească iubind portul popular”, spune Hariclia Slujitoru.
Comori descoperite la bătrânii satului
Pe învăţătoare n-o lasă sufletul să se piardă aşa comori. Merge din poartă în poartă, la bătrânii satului şi-i pune să caute în cutia amintilor costume populare ori cântece şi obiceiuri străvechi.
“Doar aşa putem cunoaşte folclorul autentic pe care avem menirea de a-l duce mai departe frumos şi original, fără interpretări. Din cufere, bătrânii mi-au dat cămaşi de noapte, cusute manual, ştergare, covoare, chiar şi straie preoţeşti, icoane. Avem şi obiecte vechi, un război de ţesut, unelte de peste 100 de ani care erau folosite în gospodăriile din Unirea”, povesteşte învăţătoarea.
La concurenţă cu noile tehnologii
Misiunea dedicatei învăţătoare este una dificilă. Încearcă să ţină aprinsă flacăra dragostei de neam şi pentru portul popular, la concurenţă acerbă cu noile tehnologii.
“Copiii sunt tentaţi, sigur, ca oricare micuţ de vârsta lor, să fie în pas cu moda. Este o muncă foarte grea, mai ales când astăzi suntem invadaţi, din păcate, de kitch, să-I faci să prindă drag de obiceiurile străbunilor”, povesteşte învăţătoarea. Mai mult decât atât, duce o luptă continuă pentru a le insufla dragostea de lectură. “ Ce poate fi mai frumos decât atunci când citeţti o carte? E o satisfacie de nedescris, e o îmbogăţire sufletească fără egal. De aceea, încerc să-I conving zi de zi să purtăm cartea în suflet”, povesteşte femeia.
Prima casă
Fire deschisă, populară, comunicativă, blândă şi foarte apropiată de copii, mereu cu faţa luminată de zâmbet, pentru Hariclia Slujitoru şcoala este prima casă. Familia acesteia sunt generaţiile de copii pe care le-a instruit în 40 de ani de muncă la catedră. Din 1976, de la absolvirea Liceului Pedagogic din Slobozia, şcoala gimnazială din Unirea a fost sigurul loc de muncă.
“Nefiind căsătorită, toată viaţa mea le-a fost dedicată. Am simţit că aici este rostul meu, aici mi-am găsit împlinirea, iar dragostea necondiţionată a elevilor m-a făcut să trec peste orice obstacol din viaţă. A fost şi greu, şi uşor, dar, în special, foarte frumos. Mi-am ales cea mai nobilă meserie din lume, altcev nu m-aş fi văzut făcând”, spune Hariclia Slujitoru.
Oameni mari, şcoliţi la Unirea
La rândul lor, copiii o îndrăgesc atât de mult încât, după terminarea orelor de curs, mai petrec încă două ore la şcoală, la cercul de lectură. “ Domnişoara este cea mai bună din lume, o îndrăgim mult şi nici nu simţim când trece timpul alături de dânsa. Este ca o a doua mamă pentru noi”, povestesc elevii. Pentru Hariclia Slijutoru, cele 10 generaţii de copii cărora le-a pus stiloul în mână şi le-a deschis calea învăţăturii sunt cel mai de preţ lucru. Ochii îi strălucesc şi vorbeşte cu emoţii despre foştii elevi, ajunşi acum oameni bine.
“ Mă mândresc, o spun cu toată inima. Am foşti elevi cu funcţii mari: ingineri, medici, învăţători, profesori, 2 fete sunt doctoriţe la Constanţa, iar un băiat a ajuns contabil în Ministerul de Finanţe. E o bucurie imensă, asta înseamnă viaţa mea, copiii. Cred că meseria m-a ales pe mine, nu eu pe ea… ”, spune învăţătoarea.
Vă recomandăm şi:
FOTO Şcoala dichisită din Dichiseni
25 dintre cele mai ciudate şi periculoase drumuri spre şcoală ale elevilor din jurul lumii