Floarea de colț, plantă pe cale de dispariție, adusă de la peste 1.800 de metri altitudine pentru a fi conservată la Buzău

Floarea de colț, o specie rară și amenințată, găsește adăpost în cadrul Băncii de Resurse Vegetale Genetice din Buzău. Cercetătorii români s-au implicat în conservarea acestei plante unice, care se află în pericol de dispariție inclusiv din cauza acțiunii distructive a oamenilor.

Floarea de colț este o specie cunoscută și protejată în România încă din anii '30, cu o lege în spate care-i asigură protecția. Cu toate acestea, influențele climatice nefavorabile și comportamentul agresiv al unor persoane care încalcă legea au dus la reducerea numărului de plante din această specie.

„Așa cum știm cu toții, condițiile climatice, agresivitatea oamenilor care nu respectă legea, au făcut ca această plantă să fie din ce în ce mai rară. Condițiile climatice, schimbările bruște, pun în pericol plantele. Pe urmă, plantele invazive care se dezvoltă și agresează specii mai sensibile, iar, cel mai grav, omul care dorește să o rupă, să o ducă acasă”, declară Costel Vânătoru, directorul Băncii de Resurse Genetice Vegetale din Buzău.

Floarea de colț tocmai a intrat în grija specialiștilor de la Banca de Resurse Genetice Vegetale din Buzău.

„Cum specificul instituției noastre este misiunea de a conserva resursele genetice din domeniul legumiculturii, floriculturii, plantelor aromatice și medicinale, ne-am gândit și la această specie, la floarea de colț, să o avem la Banca de Resurse Genetice Vegetale și totodată să producem semințe iar semințele acestea să le conservăm pentru o perioadă lungă de timp”, spune cercetătorul Costel Vânătoru.

Prin colectarea și păstrarea semințelor în celulele de depozitare specializate, această specie poate fi salvată de la dispariție. De asemenea, semințele sale pot fi utilizate la ameliorarea altor plante, prin împrumutarea trăsăturilor care dau florii de colț rezistență la temperaturi scăzute și radiațiile solare.

Planta, ușor de recunoscut datorită inflorescenței sale interesante și a frunzișului argintiu, preferă locurile stâncoase cu calcar la altitudini cuprinse între aproximativ 1.800 și 3.000 de metri.

O caracteristică interesantă a florii de colț este diversitatea speciei, unele varietăți având arome puternice și plăcute. Conservarea plantei în cadrul băncii de gene va însemna salvarea acesteia și posibilitatea de a o reînvia prin semănare și plantare în zonele unde a dispărut.

„Avem mai multe biotipuri, cu mai multe tipuri de flori, și ceea ce este interesant noi am făcut selecție și în ceea ce privește aroma. Aceste varietăți sunt puternic mirositoare, au o aromă plăcută. Practic intenționăm să salvăm această specie prin a o conserva în cadrul instituției noastre și să putem interveni, atunci când se impune, să o semănăm și dacă este cazul să o plantăm acolo unde ea a dispărut”, spune cercetătorul Costel Vânătoru.                

Populația florii de colț a scăzut semnificativ în urma colectării excesive, chiar dacă este protejată prin lege. Aceasta înflorește la sfârșitul lunii mai și are o durată de viață scurtă, fiind ușor de cultivat din semințe.

Floarea de colț este netoxică și a fost utilizată în medicina tradițională ca remediu împotriva afecțiunilor abdominale și respiratorii.

Frunzele și florile sale sunt acoperite cu peri denși, care par să protejeze planta de frig, uscăciune și radiații ultraviolete. Este o floare rară și de scurtă durată, întâlnită în zone muntoase îndepărtate, și a fost folosită ca simbol al alpinismului, pentru frumusețea și puritatea sălbatică asociate Alpilor și Carpaților.