De ce merg colindătorii cu o păpușă în casele tinerilor neînsurați. Cum a rezistat „Vasilca” modernizării culturale VIDEO

„Vasilca” este unul dintre obiceiurile de Anul Nou care au rezistat în zona de munte a judeţului Buzău. Cete de tineri din Mânzălești, comună cu o istorie îndelungată, merg cu o păpuşă împodobită cu cercei şi mărgele să colinde barbaţi neînsuraţi.

Tradiția se mai găsește și în alte părți ale României. Colindul numit “Vasilca”, sau “Vasâlca”, aşa cum mai este cunoscut în țară, este derivat din obiceiurile robilor ţigani, care pe vremuri împodobeau un cap de porc cu mărgele.

În Muntenia, acest obicei a fost adaptat în decursul anilor, cetele de colindători înlocuind capul de porc cu o păpuşă frumoasă. Legenda spune că, atunci când rromii erau încă sclavi, ei cereau de la domni capul porcului tăiat de Crăciun, pe care îl purtau pe la oameni cerând bani.

„Pe la 1920, povestea mama mea, exista această tradiţie cu capul de porc. Boierii luau ce era mai bun de la porc şi le lăsau ţiganilor capul ca să mai câştige şi ei ceva. Erau însoţiţi de cobză şi vioară şi îşi mai rotunjeau venitul”, explică Cecilia Petrescu, instructor al ansamblului folcloric din Mânzăleşti.

Se păstrează şi acum în anumite părţi ale ţării varianta initială, care are ca recuzită o căpăţână de porc pusă pe o tavă şi împodobită cu flori de hârtie şi alte diverse ornamente. La final, colindătorii primesc bani, vin şi carne.

În comuna Mânzăleşti, însă, “Vasilca” a rezistat trecerii timpului în varianta cu păpuşa. Cete de tineri merg cu păpuşa împodobită cu cercei şi mărgele să colinde barbaţi neînsuraţi, pentru a le duce norocul în casă.

„Din generaţie în generaţie s-a transmis această tradiţie veche de vreo două secole. Eu am învăţat colindul când eram flăcău şi după aceea s-a mai pierdut obiceiul”, spune Cristinel Lalu, membru al ansamblului folcloric din Mânzăleşti.

Înainte, cu acest colind mergeau doar bărbaţi care, de obicei, ajungeau la case unde erau flăcăi tomnatici ori bărbaţi văduvi tineri. Conform obiceiului, li se colinda doar trei ani la rând. Dacă nu se însurau în perioada asta, erau ignoraţi.

„Flăcăii tomnatici, cei trecuţi de 25 de ani, şi văduvii tineri erau colindaţi un an, doi ani, în speranţa că se căsătoresc. În al treilea an, dacă nici acum nu se căsătoreau, erau consideraţi deja gura satului. Erau excluşi din comunitate, în satul de demult”, spune Cristinel Lalu, din Mânzălești.

Membrii cetei din Mânzălești umblă cu „Vasilca" între Crăciun şi Anul Nou. Se recită dar se şi dansează ca o geampara: „Vasilcuţa mea frumoasă, dintre toate mai aleasă, / Cu cercei de ghiocei, cu salbă de nouă lei, / Cu tulpan de bagadele şi cu şirul de mărgele, / Te-am adus în astă casă şi te-am pus pe astă masă, / C-aşa-i legea din străbuni, din oameni buni, / Dacă daţi şi vreo doi bani, noi vă spunem: La mulţi ani!”