Cum au apărut „automatele“ în Capitală. Bucureştenii îşi cumpărau sticluţe de vin, îngheţată şi prăjituri cu 7 lei din noile „baruri“ apărute în anii '30

În anii '30, bucureştenii au fost fascinaţi de „automatele“ care au fost aduse în Capitală. Încă de când au fost afişate prin tot oraşul reclame cu noile aparate, oamenii era foarte încântaţi că îşi vor putea cumpără mâncare şi băutură dintr-un „bar automat“.

„Apariţia la Bucureşti a barului automat, anunţată cu mult înainte prin placarde uriaşe, a stârnit murmure aprinse de curiozitate printre toţi acei cari nu avuseseră prilejul să treacă graniţa. Vasăzică, introduci o fisă şi imediat, la câţiva centimetri, îţi apare sandwich-ul, prăjitura sau băutura dorită. Chelnerul şi odată cu el bacşişul au dispărut. Practică invenţie“, notează Edmond Niculuşcă, reprezentant al Asociţiei Române pentru Cultură, Educaţie şi Normalitate (ARCEN).

În jurul noilor „baruri automate“ sunt o mulţime de tineri care se înghesuie să îşi cumpere orice produs din automat care costă 7 lei. De fapt, indifferent de ce alegeai să îţi cumperi preţul era acelaşi: 7 lei.

În automate se găseau cafea cu lapte, sandwich, cremwurşti sau îngheţată. Tot şapte lei costa şi o sticluţă de vin sau un ţap de bere. Pentru tineri, susţine Edmond Niculuşcă, automatul era cel mai luxos local: „Pentru cei şapte lei lâncezesc toată seara la masă şi-şi dau aere de gentlemani. Automatele sunt şi locuri de întâlnire. Lumea mănâncă, vorbeşte şi flirtează...“, mai spune acesta.