Apariţia aparatului de radio în Bucureşti: vitrinele magazinelor erau pline de informaţii despre „minunea ce ţinea captivă vocea“

Aparatul de radio este una dintre cele mai fascinante invenţii, iar bucureştenii au fost fermecaţi încă de când a apărut şi în Capitală. Uşor-uşor, vitrinele magazinelor bucureştene au început să fie pline de pliante pe care stăteau scrise calităţile pe care ar trebui să le aibă aceste aparate.

În romanele vremii, aparatul de radio era numit cutia vorbitoare sau colivia ermetică şi ,treptat, acesta i-a cucerit pe bucureştenii care încercau să înţeleagă cum poate fi ţinută o voce care se află la distanţă într-o cutie. 

Locuitorii oraşului comparau deseori noul dispozitiv cu o cutie în care obişnuiau să ţină cartofi şi cărţi, după cum povesteşte Edmond Niculuşcă, reprezentantul Asociaţiei Române pentru Cultură, Educaţie şi Normalitate.

„Răspândirea radiourilor începe să crească, în ritm susţinut, din 1928, când se inaugurează, în noiembrie, şi emisiunile româneşti. În ziarele de la Bucureşti se pot citi programele transmisiunilor radiofonice din marile oraşe ale Europei, pe care le prinde şi Bucureştiul“, mai precizează Niculuşcă.

De asemenea, cei care voiau să îşi cumpere „o minunăţie“ erau informaţii cu privire la calităţile pe care ar trebui să le deţină un asemenea aparat: „adiţiuni de o frumuseţe muzicală desăvârşită, selectivitate perfectă şi mânuire uşoară“.

Pe aceeaşi temă:

Povestea berbecului asiatic din Bucureştiul de altădată. Cum a ajuns animalul să fie celebru printre senatori, bucătari şi  femei frumoase

Lipscani, „cartierul“ din vechiul Bucureşti care nu dormea niciodată