Român achitat pentru sperjur, deși analiza ADN dovedise că mințise. Motivarea atipică a instanței

Un bărbat din Făurei a scăpat de acuzația de mărturie mincinoasă chiar dacă polițiștii dovediseră cu o analiză ADN că mințise sub jurământ. Instanța a considerat că bărbatul a avut de făcut o alegere imposibilă.

Judecătoria Făurei a achitat în 9 februarie un bărbat din localitate acuzat de mărturie mincinoasă. Decizia instanței nu este definitivă.

Polițiștii l-au pus sub acuzare după ce, pe 15.09.2021, a fost audiat în calitate de martor într-un dosar penal, unde ar fi făcut afirmaţii mincinoase referitor la o armă de foc, tip revolver şi muniţia aferentă acesteia (56 de cartușe de calibrul 5,6 milimetri), descoperite la domiciliul mamei sale din orașul Făurei cu prilejul unei percheziţii domiciliare efectuate în data de 2.02.2019.

„A susținut că nu avea cunoştinţă de existenţa armei şi muniţiei, că nu a văzut arma şi că nu a pus mâna niciodată pe acea armă, contrar celor statuate prin raportul de expertiză genetică judiciară nr.480053/11.07.2019 întocmit de IGPR – Institutul Naţional de Criminalistică”, spune procurorul de caz.

Practic, anchetatorii au prelevat probe ADN de pe armă și le-au comparat cu cele ale brăileanului, iar acestea sunt identice. De amintit este că arma și muniția fuseseră descoperite de polițiști în cabina toaletei din curtea locuinţei mamei sale, în spaţiul dintre plafon şi acoperiş.

În urma verificărilor efectuate în bazele de date ale poliţiei s-a descoperit că o armă având caracteristici similare cu cea găsită în urma percheziţiei figura cu semnalare în SINS introdusă de autorităţile franceze, fiind ,,bun căutat ca probă în procedura penală.”

Sperjur dovedit cu analiză ADN

Drept urmare, arma şi muniţia au fost ridicate în vederea continuării cercetărilor, iar polițiștii s-au sesizat din oficiu sub aspectul comiterii infracțiunii „nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor.” Bărbatul a fost audiat ca martor într-un dosar penal și a negat că știa de existența armei și muniției la domiciliul mamei sale.

„Personal nu am introdus în ţară niciodată, nu am purtat ori folosit o armă letală sau neletală...Menţionez că eu şi fiul meu o vizitam frecvent pe mama mea, am folosit chiar şi toaleta din curtea imobilului unde a fost identificată arma, dar nu ştiam de existenţa acesteia, nu am văzut-o şi nici nu am pus mâna pe aceasta în nicio împrejurare. Nu cunosc şi nu am nicio bănuială cui ar putea aparţine pistolul şi muniţia identificate în urma percheziţiei domiciliare sau cine ar fi putut ascunde arma în acoperişul toaletei”, declara brăileanul în fața instanței.

Analiza ADN a dovedit însă că bărbatul mințise sub jurământ, după cum avea să constate și judecătorul de caz.

„Rezultă în mod indubitabil că inculpatul … a avut contact nemijlocit cu arma de foc, tip revolver, identificată la domiciliul mamei sale …, fiind înlăturate aşadar susţinerile acestuia că nu avea cunoştinţă de existenţa armei şi muniţiei, că nu a văzut-o şi că nu a pus mâna niciodată pe acea armă”, spune magistratul.

O alegere imposibilă

Cu toate acestea, instanța de judecată a considerat că brăileanul nu poate fi tras la răspundere penală pentru mărturie mincinoasă. Decizia este întemeiată pe o hotărâre a Curții Constituționale.

Potrivit articolului 118 din Codul de Procedură Penală, „declaraţia de martor dată de o persoană care, în aceeaşi cauză, anterior declaraţiei a avut sau ulterior, a dobândit calitatea de suspect ori inculpat nu poate fi folosită împotriva sa.”

Curtea Constituțională a stabilit că prevederea din Codul de Procedură Penală este neconstituțională pentru că nu reglementează dreptul martorului la tăcere şi la neautoincriminare.

„Curtea a constatat că obținerea unei declarații, în temeiul articolului 118 din Codul de procedură penală - sub sancțiunea reținerii infracțiunii de mărturie mincinoasă, în cazul în care martorul nu face declarații adevărate, și în condițiile în care martorul își asumă riscul ca aspectele declarate să poată fi folosite chiar împotriva sa -, constituie un mecanism coercitiv incompatibil cu dreptul la un proces echitabil”, este concluzia instanței de judecată.

Judecătorul a considerat practic că brăileanul, prin audierea sa ca martor legat de fapte şi împrejurări pentru care fusese deja cercetat în calitate de suspect şi inculpat, a fost pus în situaţia de a alege între a declara tot ce cunoaşte despre arma (şi muniţia) în discuţie, supunându-se riscului unei eventuale redeschideri, la un moment dat, a urmăririi penale împotriva sa şi a nega orice cunoştinţă sau interacţiune cu arma respectivă, aspect care i-a adus cercetarea şi inculparea pentru infracţiunea de mărturie mincinoasă.