Sute de elevi „predau” lecţia omeniei ajutând refugiaţi. „Am văzut copii care plângeau şi m-a durut tare”
0Sute de elevi botoşăneni renunţă la timpul lor liber şi, după ce termină şcoala şi reuşesc să înveţe pentru a doua zi, petrec ore în şir în centrele de refugiaţi oferind hrană, apă şi un minimum de confort celor care fug din calea războiului.
Radu are 17 ani şi este elev în clasa a XI-a la Şcoala de Cooperaţie din municipiul Botoşani şi se pregăteşte să devină bucătar. Locuieşte într-un sat aflat la 15 kilometri de oraş şi face naveta zilnic. Cu toate acestea, Radu îşi sacrifică mare parte din timpul liber pentru a oferi o mână de ajutor celor alungaţi de acasă din cauza războiului.
După ce termină şcoala, merge în centrul de refugiaţi amenajat la Agafton în cadrul unui complex de tabere şcolare. Îşi foloseşte toată experienţa din practica didactică şi ajută personalul, insuficient, faţă de numărul tot mai mare de refugiaţi, pentru a pregăti mâncarea pentru familiile cu copii venite din Ucraina. „Ajut cum pot, la bucătărie, la servit, la curăţat legume. Nu aş putea pune capul liniştit în pernă ştiind că puteam face ceva pentru oamenii ăştia şi nu am făcut.”, mărturiseşte elevul botoşănean.
Alături de Radu, tot la Agafton, lucrează ca voluntari încă 45 de colegi de la Şcoala de Cooperaţie. „În fiecare zi, prin rotaţie vin câte 6 elevi. Ajută şi profesorii, vin cu ei. Unii sunt navetişti, vin şi de la zece kilometri distanţă numai ca să ajute. Este un sentiment uriaş de solidaritate. Toţi sunt voluntari, vin din omenie”, spune Antoneta Molocea, directorul Şcolii de Cooperaţie.
„M-am dus şi i-am dat borş”
În alt colţ de judeţ, la graniţa de nord a României, în comuna Rădăuţi Prut, zeci de copii de şcoală gimnazială s-au mobilizat voluntar pentru a-i întâmpina pe refugiaţi. Mulţi, sunt puşti de 11-12 ani veniţi cu ce-au putut de acasă pentru a oferi câte ceva celor care fug disperaţi din calea războiului. Şcoala unde învaţă copiii satului Rădăuţi-Prut, se află la doar câteva zeci de metri de punctul de trecere al frontierei cu Republica Moldova, o poartă de tranzit, prin care se revarsă zilnic mii de oameni disperaţi, mai ales femei şi copii.
Andrei are 11 ani şi a venit împreună cu câţiva colegi să dea refugiaţilor mâncare şi apă. „Eu vreau să-i ajut. Am văzut copii ca mine, copii mai mici. Erau care plângeau şi m-a durut tare. Am început să strângem de mâncare, apă, tot ce putea da lumea şi am pus aici. Tot cu ajutorul Şcolii de la Rădăuţi Prut. Poate au plecat de acasă flămânzi, pe drum. Avem şi un mesaj în ucraineană prin care spunem că pot lua gratis. Le este ruşine, dar noi încercăm să-i convingem că pot lua fără probleme”, spune Andrei.
Elevii ajutând la amenajarea centrului de refugiaţi
Un alt copil de la Rădăuţi-Prut mărturiseşte că le-a oferit ciorbă, de acasă, copiilor înfriguraţi veniţi din Ucraina. „Era un copil amărât şi tremura. M-am dus şi i-am dat borş. Să se încălzească”, precizează acesta. Deşi era frig sau ploua, elevii voluntari au îndurat alături de cei din generaţia lor, veniţi din Ucraina. În alte părţi din judeţ, alte zeci de elevi, de gimnaziu sau liceu au ajutat la făcut paturile, amenajat centrele de refugiaţi şi colectat ajutoarele. În total, s-au implicat elevi şi profesori de la peste 25 de şcoli din judeţ. La toate acestea se adaugă voluntarii de la Cercetaşii României, Cutezătorii din Botoşani, dar şi membrii Asociaţiei Judeţene de Voluntariat.
Vă recomandăm să citiţi şi:
Doi preoţi din nordul ţării şi-au mobilizat parohiile pentru refugiaţii din Ucraina