Drama pensionarilor CAP-iști din România. „O să murim în beznă ca niște câini din cauza scumpirilor”

În județul Botoșani, trăiesc cei mai săraci pensionari din România, mulți dintre ei fiind foști CAP-iști care abia își duc zilele. Unii se gândesc la restricții extreme din cauza scumpirilor la alimente, dar mai ales la energie.

La Botoșani sunt în jur de 80.000 de pensionari și reprezintă mai bine de un sfert din populația întregului județ. Dintre aceștia, așa cum arată statisticile oficiale ale Casei Județene de Pensii, aproape jumătate, adică 30.000 de pensionari, trăiesc de pe-o zi pe alta, cu un venit lunar de numai 1.000 de lei. Majoritatea covârșitoare a acestor pensionari este compusă din foști truditori ai CAP-urilor comuniste care trăiesc în satele paupere ale județului. Acești oameni mărturisesc că s-au obișnuit cu sărăcia, dar valul de scumpiri din ultima perioadă, mai ales la energie electrică și alimente, îi aduce în pragul disperării. Pensionarii cu venitul minim garantat spun resemnați că se pregătesc de restricții mai ceva ca pe vremea comuniștilor, mai ales că nu-și mai permit să cumpere medicamente, dar și să plătească facturile, în același timp.

„Suntem la limita viețuirii”

Moș Toader are 83 de ani. Trăiește în satul Costești, comuna Răchiți, și toată viața a lucrat pământul. Vreme de trei decenii a fost căruțaș la CAP-ul din zonă și mărturisește că a muncit aproape zilnic, chiar și duminicile.

„De la șase ani merg la câmp. Mi-am rupt șalele la CAP, și eu, și femeia. Pe căldură, pe ploaie, chiar și duminica, era nevoie mereu de cai și căruță. Că ăia nu aveau Dumnezeu. Și acum fac treabă. Că altfel nu mănânc”, spune bătrânul.

Cu toate acestea are doar 1.000 de lei pensie și, împreună cu soția, adună 2.000 de lei venit pe lună. Amândoi sunt bolnavi și spun că nu au cu ce să-și ducă zilele.

„Mă tem de ziua când n-oi mai putea munci. Așa mai am niște găinușe, oleacă de grădină. Eu am diabet, soția alte boli. Medicamente peste medicamente, suntem la limita viețuirii. De multe ori facem o mămăliguță cu oleacă de brânză și asta-i mâncarea”, spune săteanul.

O vecină a lui moș Toader, pe care am întâlnit-o în stația de autobuz, are gânduri sumbre. Este convinsă că va muri cu zile, mai ales că a fost bolnavă de cancer și abia dacă poate să-și procure hrana.

„Am fost operată la sân de cancer și am numai 1.000 de lei. Fără bărbat, cu copiii departe, cu problemele lor. De sărăcie au plecat! Acum nu mai pot lucra ca înainte și trebuie să cumpăr să mănânc. Și nu am cu ce. Aștept să mă ia Domnul, că-i prea chin. Plâng când vine poștașul cu pensia. Am muncit, am crescut copii și să trăiesc așa, ca un câine....”, adaugă femeia.

„Stăm pe întuneric, ce putem face”

Vasile, un alt pensionar din Costești, ca majoritatea bătrânilor din satele județului, mărturisește că a ajuns la capătul răbdărilor din cauza scumpirii facturilor la utilități, dar și a alimentelor. Nici el, dar nici mulți alți săteni de vârsta a treia nu mai pot lucra pământul ca în tinerețe și sunt nevoiți să-și cumpere bunurile de bază de la magazin.

„Uleiul, zahărul, făina și cam toate  ajungem să le cumpărăm. Am 76 de ani, nu mai pot munci să am pe iarnă. Acum totul se scumpește. Uitați-vă numai la cartofi. De curent nici nu mai zic. Deocamdată, mai viețuim, dar cu schimbările astea, o să murim în beznă ca niște câini. Mai bine mă duceam de tânăr, să nu mai chinuim. ”, spune moș Vasile.

Oamenii spun că vor apela la măsuri extreme pentru a face față scumpirilor în lanț. Moș Toader și soția lui spun că vor urma tratamentul intermitent. Nu-și permit toată rețeta, lună de lună.

„Avem și compensat, dar sunt și multe pe care trebuie să le cumpărăm. Soția uită lucruri, uită oameni, are nevoie de pastile. Și îs scumpe. Dar acuma, cu toate scumpirile, o lună luăm pastile, cealaltă facem aprovizionarea la mâncare, și altă lună plătim dările. Că altfel, nu putem cu 2.000 de lei”, spune săteanul.

Nevasta lui nea Vasile este și mai radicală. Mărturisește că dacă va avea facturi și mai mari la curent vor sta în beznă.

„Stăm pe întuneric câteva zile. Mai avem lumânări. După aceea, mai aprindem becul și tot așa. Ce putem face, că doar nu ne dă lumină gratis! Cu ce să o plătim? Dacă nu mâncăm murim, dar dacă stăm oleacă pe întuneric nu piere nimeni”, adaugă botoșăneanca.

Județul celor mai săraci pensionari

Botoșani a fost mereu un județ agricol. Are suprafețe mari de teren cultivabil dar și soluri fertile și de aceea, majoritatea localnicilor de la sate au lucrat la CAP.

„Botoșaniul, ca județ, este în primele cinci din țară, ca număr de beneficiari ai pensiilor de CAP. Pentru fiecare an lucrat la CAP, le sunt acordate câte 0.57 puncte de pensie”, precizează Ioan Buzilă, director la Casa Județeană de Pensii Botoșani.

Conform datelor Casei Naționale de Pensii, cele mai mici pensii medii sunt în județul Botoșani, adică de 1.272 de lei.