Poveste neobişnuită pentru România: omul care înfrumuseţează un oraş întreg fără să ia un ban de la stat
0Attila Szucs are 57 de ani şi şi-a dedicat mai mult de trei sferturi din viaţă plantelor. A învăţat să le îngrijească de la un profesor de biologie de la casa de copii unde a crescut, de atunci trecându-i prin mâini sute de mii de plante.
Pe Attila Szucs îl găsim zilnic în grădina din faţa blocului unde locuieşte sau pe străzile din apropiere trebăluind. Deşi are 57 de ani nu poate sta locului, dedicându-şi tot timpul voluntariatului.
Grădina din faţa blocului a pus-o la punct în anul 1981, de atunci îngrijind-o de parcă ar fi copilul său. În cartierul în care locuieşte a plantat peste 80 de arbuşti de-a lungul timpului. Cel mai bătrân copac pe care l-a plantat este un brad care are peste un sfert de secol şi care se odihneşte chiar lângă blocul unde Attila locuieşte.
Aventura în lumea plantelor a început pe când avea doar 10 ani şi trăia în casa de copii din Prundu Bârgăului, unde a ajuns din localitatea Aiud, judeţul Alba, la doar două săptămâni de la naştere. Iubirea pentru plante i-a fost insuflată de profesorul său de biologie, care l-a învăţat tot ce ştie. La şcoala învăţa teoria, iar în timpul liber punea în practică toate cunoştinţele în sera casei de copii.
Sute de mii de plante i-au trecut prin mână de când din tinereţe până acum. Peste 200 de plante din 17 specii din toate colţurile ţării are şi în micul său apartament. Spune că vorbeşte cu ele zilnic şi chiar se roagă pentru ele să crească mari şi frumoase.
„Familia mea este grădina cu flori”, afirmă nenea Atti, care în lipsa unei familii iubitoare s-a înconjurat de plante. La 35 de ani şi-a căutat şi mama naturală, găsind-o bolnavă în 1992 într-un sat din Alba. A renunţat la slujba de la fabrica de baterii auto din Bistriţa unde muncea pentru a putea să-i fie alături în ultimii ani de viaţă. A îngrijit-o ca pe ochii din cap timp de doi ani până s-a stins.
După ce s-a stins mama sa, un psihiatru i-a recomandat să renunţe permanent la munca din fabrică, aceasta afectându-i sănătatea psihică şi fizică. Cu toate acestea, Attila nu a putut renunţa la muncă, pe care o practică sub formă de voluntariat.
Vara îngrijeşte spaţiul verde din cartierul în care locuieşte, menţine curăţenia şi chiar îşi ajută vecinii în gospodărie, care îl recompensează cu diferite sume de bani care-i permit să se întreţină. Iarna curăţă străzile şi maşinile de zăpadă şi face curăţenie.
Deceniile dedicate studiului şi îngrijirii plantelor l-au făcut pe Attila o adevărată enciclopedie botanică, motiv pentru care vecinii şi cunoscuţii apelează de nenumărate ori la cunoştinţele sale atunci când vor să-şi amenajeze curţile sau apartamentele.
Deşi veniturile „omului cu florile”, cum este cunoscut în Bistriţa, sunt reduse, acesta a refuzat ajutorul social oferit de municipalitate, preferând să se întreţină din diferitele servicii prestate în comunitatea în care trăieşte.
„Am refuzat şi ajutorul social, deşi am dreptul prin lege la el. Cât am două mâini şi două picioare nu mă pot numi asistat social. Nu am voie să fiu numit asistat social”, explică Attila Szucs.
Veniturile reduse nu îl împiedică nici să fie la zi cu plata utilităţile, facturile fiind achitate cu conştiinciozitate.
Organizarea bărbatului, care deşi are nume unguresc nu ştie o boabă de maghiară din cauza pierderii contactului cu comunitatea ungurească şi cu familia, este exemplară. În căsuţa cu o cameră totul este etichetat şi pus în ordine, de la facturi până la flori.
„Nu îmi trebuie mai mare bucurie când mă pun seara în pat decât gândul că am făcut ceva pentru comunitate”, completează „omul cu florile”.
Vă mai recomandăm:
Cei mai frumoşi români. Anna Marossy, biologul orădean care exploarează lumea la 82 de ani