Cele mai multe bijuterii arhitecturale de care încă se poate bucura municipiul Bistriţa sunt lăsate de saşi. Printre acestea se numără şi ansamblul de clădiri odinioară comunitare cunoscut sub numele de „Sugălete” sau Biserica Evanghelică, stranele sale reprezentând o capodoperă a mobilierului renascentist din Transilvania.

Cele 12 case din centrul istoric al municipiului, reunite prin porticul de la parter acoperit cu bolţi atrage atenţia tuturor turiştilor care calcă prin Bistriţa. Ansamblul poartă numele „Sugălete” şi făcea parte din piaţa saşilor, Marktplatz. Diferitele tipuri de bolţi sugerează, spun istoricii, faptul că au existat mai multe etape constructive, refacerile începând din secolul al XV-lea şi merg până la mijlocul secolului al XIX-lea.

Elementul unificator pentru aceste clădiri este dat de şirul de galerii deschise de la parterul faţadei. Se pare că soluţia aceasta ar fi fost impusă tocmai de nevoia de a asigura circulaţia şi totodată adăpostul negustorilor şi cumpărătorilor în zilele de târg.

Pe latura de nord a Pieţei Centrale funcţiona piaţa de cereale Kornmarkt, de aici şi denumirea de „Sugălete” dat şirului de case legate, făcându-se astfel aluzie la unitatea de măsură utilizată pentru grâne şi anume găleata, a cărei formă este sugerată şi de bolţile porticului. Saşii îşi expuneau mărfurile sub aceste bolţi, fiind astfel feriţi de intemperii.

Marktplatz-ul, din care făcea parte şi ansamblul Sugălete, a primit „dreptul de târg” de la regele Ludovic I, în data de 24 aprilie 1353, transformând zona într-un adevărat centru economic al oraşului. Ansamblul este socotit ca fiind una dintre cele mai sugestive expresii ale arhitecturii civile ale goticului transilvănean.

La doi paşi de Sugălete se înalţă măreaţă Biserica Evanghelică, care a purtat înainte de Reformă hramul Sfântului Nicolae. La sfârşitul secolului al XIII-lea, în condiţiile în care caracterul urban al oraşului era deja conturat, comunitatea îşi ridică o biserică sub for a unei bazilici, cu două turnuri pe faţada de vest.

În anul 1533 intenţia de  demolare a capelei Sfântul Mihail îl face pe episcopul de Alba Ioan Statileo să ameninţe cu excomunicarea. Pentru aplanarea conflictului o delegaţie se deplasează la Alba Iulia în anul 1534 cu daruri, obţinând astfel permisiunea de demolare şi refacere a capelei  bisericii.

Printre cei care au ajutat la renovările şi refacerile Bisericii Evanghelice se numără arhitectul Petrus Italus, un arhitect elveţian din secolul al XVI-lea, care a coordonat şi lucrările la Casa Argintarului, o altă capodoperă arhitecturală a Bistriţei. Exceptând intervenţiile din ultimii ani, ultima renovare a monumentului s-a realizat în 1926.

De asemenea, stranele Bisericii Evanghelice sunt considerate o capodoperă a mobilierului renascentist din Transilvania. Ele au fost realizate de către meşterul Johannes Begler în secolul al XVI-lea. Un alt element care dă savoare bisericii este orga cu decor rococo, care a fost construită de organistul Johannes Prause în 1795, la aceasta fiind adăugate piese din vechea orgă construită în 1569.

Biserica Evanghelică a fost foarte preţuită de către populaţia sasă, Petrus Kretczmer donându-şi în anul 1432 întreaga avere lăcaşului de cult.  Drept dovadă stă şi cufărul destul de mare din 1500, în care se colectau donaţii, care încă mai poate fi admirat la Centrul de Informare Turistică.

Informaţii preluate şi din Topografia Monumentelor din Municipiul Bistriţa şi Revista Bistriţei XXVI

Vă mai recomandăm:

FOTO Biserică ridicată în 1482, lângă Bistriţa, în care se găseau bucăţi din veşmântul Fecioarei Maria sau din coroana de spini a lui Iisus, lăsată să se dărâme. Autorităţile au abandonat-o.

FOTO Comorile nobililor bistriţeni, transformate în preventorii, destinaţii pentru tabere sau locuri de expoziţii