Mesajul înduioșător lăsat de o copilă într-o biserică din Maramureș. „Mi-a rupt sufletul în două“
0Biserica de lemn din Șișești este una dintre cele mai mici și mai vechi din Maramureș și aici vin săteni de sute de ani să se roage. Se spune că vechea bisericuță a fost construită și lemnul care a aparținut unei alte biserici.
Construită în anul 1672, bisericuța din lemn din Șișești-Maramureș a fost modificată în 1763 și înlocuită în 1890 de „Biserica Unirii” ridicată de Vasile Lucaciu.
Mica biserică este un loc unde sătenii vin cu toată credința să se roage și să-și deschidă sufletul în fața Domnului, care, uneori, rămâne ultima speranță a celor mai loviți de soartă.
Pentru ca mesajul lor să rămână scris, uneori, oamenii lasă în biserică bilețele scrise cu cele mai arzătoare dorințe pe care le au. Și cum curiozitatea jurnalistului depășește uneori barierele discreției, un astfel de bilețel a fost scris de o copilă, cel mai probabil din localitate.
Bilețelul a fost citit de către jurnalistul Alec Portase aflat într-o vizită acolo, care apoi a publicat, fără datele de identificare ale fetei, mesajul sfâșietor pe care aceasta l-a scris. Un mesaj care a concentrat în el o întreagă dramă a societății românești, după cum afirmă chiar el.
Una dintre cele mai mici biserici din județ
Copila se roagă să învețe bine la școală, să fie sănătoși părinții ei și să se întoarcă frații ei acasă din Spania.
În cele câteva cuvinte așternute pe un petic de hârtie, fetița a reușit să ilustreze o uriașă dramă a societății românești.
„La cea mai veche biserică din Șișești, o copilă se roagă pentru ca frații ei să vină acasă din Spania. Este cea mai veche biserică încă în picioare din Șișești, județul Maramureș. Are doar trei metri lățime și patru metri lungime. Înălțimea ei nu depășește patru metri. Construită din lemn, încă mai păstrează basoreliefuri purtătoare de simboluri, dăltuite în lemnul de stejar. În interior, urmele unor picturi. Masa altarului este din lespezi de piatră”, scrie jurnalistul Alec Portase, aflat în vizită la mica biserică din Maramureș.
„Mi-a rupt sufletul în două”
Tot el a descoperit și bilețelul lăsat de copilă care l-a lăsat fără cuvinte.
„Am comis o indiscreție (oare și un păcat?) și am citit un bilet care nu îmi era adresat mie, ci lui Isus Hristos. După un obicei, de-a lăsa bilețele la altar, te uită că și o copilă a lăsat un bilețel aici. Încărcătura emoțională, sufletească, este atât de puternică, iar mesajul este atât de important, încât am considerat de cuviință să fie cunoscut de lume. Fetița se roagă pentru a învăța bine la școală, se roagă pentru sănătatea părinților ei și se mai roagă ca, la toamnă, să vină frații mei din Spania”. Această propoziție mi-a rupt sufletul în două. În câteva cuvinte, copila a descris o dramă a poporului nostru”, spune jurnalistul.
Noi nu putem decât să-i dorim fetei să i se îndeplinească această dorință arzătoare.
Părinţii a peste 2.000 de copii din judeţul Maramureş sunt plecaţi la muncă în străinătate, potrivit unui raport al Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (DGASPC) Maramureș.
„Situaţia centralizată relevă faptul că în judeţul Maramureş sunt 2.416 copii cu părinţi plecaţi la muncă în străinătate. Dintre aceştia, 243 de copii au ambii părinţi plecaţi la muncă în străinătate, iar 2.173 copii au unul dintre părinţi plecat în străinătate. Localităţile în care se înregistrează cei mai mulţi copii cu părinţi plecaţi la muncă în străinătate sunt Baia Mare, Baia Sprie, Moisei, Poienile de Sub Munte, Repedea şi Ruscova”, arată raportul din 2024 al DGASPC.
Biserica veche din 1672
Vechimea bisericii a fost stabilită conform datelor culese de Vasile Lucaciu. Biserica cea veche de lemn au fost zidită cu ușă laterală către miazăzi.
Cu timpul, mica biserică, a cărei înălțime nu depășește patru metri, a devenit prea mică, iar sătenii au mărit-o, adaugând un pridvor și tăind o ușă de intrare de către apus. Aici este datată în anul 1672.
Intrarea de pe apus înregistra o schimbare în planul bisericii și în structura de sprijin a turnului din 1763.
Biserica a fost demolată după 1890, odată cu terminarea bisericii de zid, ridicată de Vasile Lucaciu, iar absida altarului a fost păstrată în cimitir cu funcția de capelă de cimitir.