„Meniu în aşteptare“ – o masă caldă pentru cei nevoiaşi oferită de o băimăreancă sufletistă
0Civismul şi actele de caritate sunt noţiuni pe care le întâlnim tot mai rar. Totuşi, există oameni care încă se mai gândesc la aproapele lor. Este şi cazul unei patroane din Baia Mare care încearcă în fiecare zi să le ofere o masă caldă celor care au mare nevoie de ea.
Maria Balaj este una dintre băimărencele care în viaţa de zi cu zi conduce un restaurant, însă poate fi găsită tot timpul în bucătărie, alături de colegele sale, unde încearcă să pregătească cele mai bune mâncăruri. A deschis localul în urmă cu doar câteva luni, iar în luna decembrie a pus în aplicare o idee pe care nu mulţi români o cunosc. „Meniu în aşteptare“ este metoda prin care băimăreanca încearcă să ofere în fiecare zi o masă caldă acelor persoane care se confruntă cu greutăţile vieţii. Ce înseamnă, de fapt, asta? Fiecare client al restaurantului poate ajuta un om aflat în imposibilitatea de a-şi asigura traiul în mod decent, prin donarea unui meniu. Costul unui astfel de meniu este de 10 lei şi conţine ciorbă şi un fel de bază.
„Am preluat o idee care mi s-a părut genială de la belgieni. Nu e o idee care îmi aparţine. Poate au pus-o şi alţii în practică, dar sunt sigură că şi alţii ar face. Trebuie doar ca ochii şi sufletul tău să poată aprecia o astfel de problemă. Am văzut de multe ori cum o porţie de mâncare este împărtita la mai mulţi membri a unei familii . Pentru unii e foarte greu, depinde din care parte priveşti lucurile. Şi eu am avut nevoie şi am descoperit oameni care m-au ajutat“, povesteşte băimăreanca.
Cei care beneficiază de ajutorul Mariei sunt în special doi copii, un băieţel de 11 ani şi o tânără liceancă, pe care băimăreanca încearcă să-i hrănească de fiecare dată când are posibilitatea. Mai mult, după ce i-a cunoscut mai bine, aceasta a încercat chiar să-i ajute din toate punctele de vedere. Pe Marius, l-a învăţat să scrie şi să citească, iar pe Lorena o ajută să treacă cu bine de Bacalaureat. „Le dăm de mâncare când se adună mai mult, dar ne mai rămâne şi nouă de mâncare. Nu e pentru cerşetori, că şi aici vin şi cer, nu e pentru ei, e pentru aceşti oameni care au nevoie de sprijinul nostru şi nu-i ajută nimeni. Marius are deja colţişorul lui, unde ne punem câteodată să studiem, însă timpul este limitat. Mi-ar plăcea să poată merge la şcoală cu alţi copii. Lorena are nevoie de ore de matematică şi acuma încerc să caut pe cineva să mă ajute să-i dea câteva ore“, mai spune Maria Balaj.
În ceea ce priveşte „Meniul în aşteptare“, femeia este convinsă că ideea se va încetăţenii şi tot mai mulţi o vor pune în aplicare, însă nu este prea convinsă că va avea un succes răsunător. „Cât o să pot face o să fac. Borcanul va rămâne acolo. Nu prea se înghesuie lumea să lase bani. În decembrie s-au adunat în jur de 250 de lei, nu foarte mult. Nu sunt bani. Nu ai de unde să faci dacă nu sunt bani. Dacă s-ar aduna 30 de lei pe zi, ai putea face în fiecare zi. Dar aşa nu“, mai încheie Maria Balaj.