Fiecare părinte are copilul pe care şi-l merită. Cum îşi pune amprenta comportamentul adulţilor pe dezvoltarea celor mici
0Din studiile realizate până acum asupra copiilor foarte mici s-a demonstrat că felul în care interacţionăm cu copilul, mai ales persoana care-l îngrijeşte cel mai mult, poate prezice viitorul comportament al acestuia.
Din momentul naşterii, copiii sunt dependenţi de noi şi au nevoie de satisfacerea necesităţilor. Astfel, micul pui de om va fi fericit dacă îi răspundem cu calm, linişte şi o nespusă blândeţe. Potrivit specialiştilor, copilul are nevoie să se simtă în siguranţă şi confort, nu numai fizic, ci şi emoţional.
„Atmosfera din familie le influenţează hotărâtor evoluţia! Aşadar, un mediu lipsit de securitate emoţională va dezvolta copilului o percepţie asemănătoare în realitatea socială. Această realitate îi va apărea periculoasă, nesigură, instabilă, o realitate pe care simte că nu o poate controla. Acest fapt îl poate determina să fie reţinut sau să aibă dificultăţi de relaţionare, să simtă că nu poate face faţă unui mediu pe care îl interpretează ca fiind ostil. Deci, copiii care sunt criticaţi excesiv şi nejustificat, fără a li se observa şi latura bună şi nu sunt lăudaţi aproape deloc, vor deveni nişte copii nesiguri, fără încredere în forţele proprii”, spune psihoterapeutul şi psihologul Cecilia Ardusătan.
De asemenea, efecte dezastroase se pot genera şi atunci când părinţii au pretenţii exagerate în ceea ce înseamnă atingerea unor scopuri mult prea înalte. În urma acestui fapt, copiii pot dezvolta stări depresive ce favorizează câteodată apariţia tentativelor de suicid. Aşadar, familia poate creşte sau scădea încrederea în sine, poate distruge talentul unui copil, creativitatea. Tocmai din acest punct de vedere nu pare exagerată idee că fiecare părinte are copilul pe care şi-l merită.
„Părinte drag, ce fel de copil alegi să ai? Un copil supus, extrem de ascultător cu capul plecat care să-ţi poarte de frică, să facă doar ce consideri tu că este bine pentru el sau un copil liber să zboare precum un fluture spre vise măreţe, alegând din nectarul vieţii gustul care i se potriveşte şi fericirea care o merită? Ei bine, în cele mai multe cazuri alegerea stă în mâinile tale, în felul în care decizi să abordezi relaţia cu el. Învăţaţi să vă debarasaţi de ceea ce aţi învăţat negativ în familia din care proveniţi. Unele sunt lucruri bune, altele nu. Ţineţi minte, copiii nu trebuie să devină supuşi pentru că uşor, uşor, se pot transforma în sclavi pe viaţă, la locul de muncă în faţa unui şef abuziv, în familie în faţa unui soţ agresiv şi exemplele pot continua”, spune Cecilia Ardusătan.
Dacă cei mici învaţă să fie supuşi de la vârste fragede atunci au şanse foarte mari să continue acest lucru şi în viaţa de adult. Dar asta nu înseamnă că îi lăsăm să facă tot ce vor pentru că de aceea suntem părinţi să-i ghidăm, nu să-i dresăm.
Starea copilului, definită de învăţăturile primite de la părinţi
Specialiştii susţin că stările copiilor sunt definite de ceea ce i-au învăţat pătinţii. Mai exact, dacă ai un copil trist tu l-ai modelat să fie aşa, dacă ai un copil temător tu l-ai speriat. De asemenea, dacă ai un copil agresiv tu ai fost ostil, iar dacă ai copil care se simte mereu vinovat tu l-ai ruşinat. Dacă ai un copil timid l-ai crescut în ridicol.
Citeşte şi
Beneficiile fructului minune care previne maladia Alzheimer şi protejează rinichii şi ficatul