Munţii Codru Moma sau ţinuturile cu strigoi, iele ori cu oameni-lup

Ţinutul munţilor Codru Moma este neschimbat de la facerea lumii. Aceştia se află peste „drum” de Munţii Apuseni, în vestul extrem al ţării.

În Munţii Codru Moma, ascunsă în desişurile codrilor de fag şi gorun, rezistă până astăzi amintirea a cel puţin şase cetăţi dacice: Dezna, Clit, Cetăţeaua, Botfei (în judeţul Arad), Finiş şi Petrani (în Bihor). Aşezate la un capăt şi altul al munţilor, cetatea Dezna (est) şi cetatea Finiş (vest), cele două fortificaţii, par să fi avut un rol hotărâtor în istoria ţării noastre. Isoricii spun că nu se ştie exact de unde vine numele muntelui.

Există însă o consemnare istorică, în care un rege dac, pe nume Codru, este amintit în scrierile lui Herodot, ca fiind urmaşul regelui Doru, prezentat de istoricul grec drept conducător al dorienilor care au plecat din zona de azi a Ardealului, invadând sudul Peninsulei Balcanice.

Cât priveşte numele de Moma, el nu poate fi dedus decât din legendele, miturile, obiceiurile şi amintirile păstrate de oamenii locului.

„Dincolo de atestările ştiinţifice, adesea greoaie şi întârziate, cele două masive muntoase, Codru şi Moma, au fost şi rămân în continuare cele mai pure păstroare ale unei istorii vii, în care magia populară a ocupat un loc special, şi unde nimeni nu se miră când aude de întâmplări cu fiinţe mitologice, când se vorbeşte despre strigoi, iele ori despre oameni-lup. Tot aici, într-un loc ţinut în mare taină, într-o anume zi din toamnă, se întâlnesc în fiecare an cei mai renumiţi vrăjitori din ţară. De altfel, în masivul Moma se află şi cele mai vechi temple ritualice, peste care se spune că s-au reclădit, mai târziu, cetăţile Finiş, Petrani, Botfei, Clit, Cetăţeaua, locuri misterioase, mai ales datorită legendelor care se leagă de existenţa lor. Poveştile populare din zonă arată că din timpuri străvechi masivul Moma ar fi fost locuit de nişte făpturi femeieşti, dotate cu puteri supranaturale. Femeile născute aici, de o frumuseţe rară, erau iniţiate în nişte tehnici spirituale speciale. Locul lor preferat era în inima codrului neumblat de oameni, unde, spun localnicii, se întâlnesc şi fac şi-n ziua de azi diferite lucrări magice. Poveştile legate de existenţa acestor femei seamănă întrucâtva cu mitul ielelor, doar că din descrierea localnicilor, par a fi nişte fiinţe cu mult mai reale, existând deopotrivă între lumea de aici şi cea de din­olo. Nenumărate întâmplări le certifică existenţa, dar şi teama oamenilor de a vorbi despre ele”, se arată într-un material despre Munţii Codru Moma din Formula AS.

Tot acolo se arată că baciul Mihai din Haşmaş, un sat situat în judeţul Arad, de cealaltă parte a masivului Moma, zice că în vremea când era în putere şi putea colinda pădurile, s-ar fi întâlnit chiar de două ori cu Muma codrilor.

„Oamenii se aşteaptă să vadă o fiinţă cu chip de femeie aşa după cum îşi imaginează ei. Nu-i aşa. Dacă îşi dă jos hainele din scoarţă de copac şi stă nemişcată, se face pe loc nevăzută, de zici că a fost numa' o nălucire. Oamenilor li se arată numai când vrea, şi atunci pentru a-i pune la încercare. Dacă este cumsecade, om în legea lui Dumnezeu, te lasă în pace, ba te şi ajută la greu. Se mânie rău atunci când oamenii taie fără milă pădurea, atunci face să cadă lemnele peste tăietori”, spune baciul.

Unii spun că Muma ar fi chiar mama Ielelor şi că în nopţile cu lună plină iese din pădure, aproape de sate, ca să vegheze la binele animalelor.

Din punct de vedere geografic, Munţii Codru Moma apar ca o masă muntoasă insulară, înconjurată de depresiuni. Sunt bine conturaţi, aproape detaşaţi de masa mare a Munţilor Apuseni (Vlădeasa şi Metaliferi) şi au o punte îngustă de legătură cu Munţii Bihorului.

În limitele descrise, Codru Moma ocupă o suprafaţă de circa 1.200 kmp, înălţimea maximă o ating în vârful Pleşu, de 1.112 m şi vârful Dievii, de 1.044 m. Staţiunea  arădeană Moneasa este ocrotită de Munţii Codru-Moma. Primul dintre acestea pleacă de la Beiuş spre Moneasa urmărind Valea Tărcăiţei – Culmea Dealul Mare – Tinoasa –Valea Megheşului, iar al doilea se desprinde din drumul naţional 76, la sud de localitatea Ştei, traversând satele Şuştiu şi Urseşti. Acesta din urmă urmează firul văilor Crişul Văratecului şi Boroaia.

Lipsa modernizărilor, face ca ultimele două trasee să fie mai greu accesibile anumitor tipuri de autoturisme.

„Modenizarea lor ar contribui „sine qua non” la integrarea staţiunii Monesa în circuitul turistic al Munţilor Apuseni”, se arată în lucrea Moneasa-Monografie Istorică”, care îi are ca autori pe Felicia Aneta-Oarcea şi Spitidon Groza.

Mai puteţi citi: Braşovul  va avea Transfăgărăşanul său. Un drum de legătură printre munţi care face legătura cu Dâmboviţa

FOTO Drumul spre Blidaru, cetatea militară a dacilor din munţii Orăştiei