File de istorie. Sătenii români, jefuiți de către refugiați, grăniceri și Armata Roșie, care a ajuns nemâncată în zonă
0Refugiații din Arad au ajuns, în septembrie 1944, să jefuiască și să devasteze împrejurimile din zonă. Localnicii s-au ascuns în păduri, de teamă. Mai mult de atât, a ajuns și Armata Roșie care și ea era înfometată.
Jefuitorilor li s-au alăturat grănicerii din Chișineu-Criș și militarii ruși.
Despre aceste jafuri a strâns informații doctorul în istorie din Arad, Andrei Ando, care nu lasă ca trecutul județului să piară. În ultimii ani, acesta a strâns date pe care le publică în diferite cărți, până acum sunt 20 la număr.
Andrei Ando este doctor în istorie al Universității din Oradea și doctor în Filologie al Universității Aurel Vlaicu din Arad.
Astfel, aflăm că în 19 septembrie 1944, prefectul județului solicită o anchetă pentru verificarea informațiilor potrivit cărora populația din Satu-Rău a intrat în conflict deschis cu refugiații și cu grănicerii din Chișineu-Criș, retrași acolo din fața armatelor germane și ungare.
Populația se plângea de abuzurile militarilor, bătăi, arestări, determinate de nevoia de aprovizionare a trupelor și a cailor. Pe de altă parte, refugiații din satele din jurul Aradului au început, la rândul lor, să jefuiască localnicii, să fure hrană pentru animale.
Și ca și cum nu ar fi suficient, în zonă a ajuns și Armata Roșie, nemâncată de câteva zile, și care a început să confiște alimente din ograda oamenilor.
Situația disperată a localnicilor din Satu-Rău a fost transmisă prefectului, iar acesta a trimis imediat un corp de control la fața locului.
Ce scria în raport
Prin adresa nr. 1/19 septembrie, Comandamentul gărzilor cetățenești din plasa Gurahonț raporta către Prefectura județului Arad că în urma cercetărilor făcute de comandantul gărzii și șeful secției de jandarmi din Gurahonț, în Satu-Rău s-a constatat că aici s-a refugiat o populație de cel puțin cinci ori mai mare decât posibilitatea de cazare în localitate.
„Această populație refugiată neavând loc toată în comună să se așeze cu căruțele, în loc să iasă în islaz în imediata apropiere a comunei sau la marginea pădure, a invadat cu căruțele și cu vitele în mijlocul țarinei dând drumul la vite printre sămănături, prin trifoaile necesite, pe la clăile cu fân ba chiar și pe la crucile de grâu și ovăz. Din această cauză țăranii localnici neputându-i evacua din țarină și văzând că li se distruge recolta au început să protesteze și să se certe cu acești refugiați, cari pe lângă acestea le mai pretindeu și alimente în mod gratuit. Pe lângă acești refugiați, a mai cantonat la marginea comunei o coloană de vreo 30-40 căruțe a Companiei de Grăniceri din Chișineu-Criș condusă de plutonierul major Petru F. Dumitru la care s-a mai atașat și șeful postului de jandarmi din Chișineu- Criș, cu încă câteva căruțe. Aceștia de asemenea au cantonat în țarină la marginea văii sub pretext că acolo sunt mai bine camuflați cu toate că în islazul comunal aveau un loc mult mai bun. Când am mers să văd această coloană, am aflat între 60 -70 de cai aburind și alergând prin trifoaie, iar alți (sic!) erau pe la clăile cu fân și pe la crucile de grâu și ovăz care în hotarul acestei comuni încă nui (sic!) complect (sic!) treierat. O claie de fân de vreo 1500 kg. din imediata apropiere a acestei coloane era complect dusă. La acest spectacol plut. maj. comandantul acestei coloane și șeful postului de jandarmi dela Chișineu-Criș priveau nepăsători”, se consemnează în raportul comandantului Gărzilor Cetățenești din Plasa Gurahonț, căpitan în rezervă Bogdan Ioan.
Acesta mai consemnează și ci „nici prin gând nu lor (sic!) fi trecut țăranilor refugiați să intre în țarină cu vitele dacă nu aveau ca exemplul rău această coloană a Campaniei de Grăniceri”.
După ce a văzut situația din comună, ofițerul în primul rând i-a transmis comandantului coloanei ordinul prefectului de-a părăsi țarina și de a cantona în islaz, dar răspunsul a fost că el nu poate să facă acest lucru, deoarece acolo a fost așezat de colonelul Florescu, comandantul Regimentului de Grăniceri, și el nu poate a pleca de acolo fără ordinul acestuia.
„Iar în ceia (sic!) ce privește caii, din cauză că aici în spatele frontului Serviciul de siguranță și ordine publică este insuficient organizat, se observă mulți soldați români și ruși răzleț hoinărind fără rost. În situația dată, Jandarmeria rurală având efective mult mai reduse, spre a putea face față cerințelor, cu onoare rog să binevoiți a dispune ca la menținerea ordinii și liniștii publice să concure și unitatea de jandarmi a treia, Jandarmeria rurală, din clasele Sebiș Gurahonț și Hălmagiu, fiind îndrumată de noi a intra în subordinea sa. Grupul de soldați din unitățile Armatei Roșii ce trec spre front întreabă satele după hrană. Am cerut justificarea unora din acestea grupuri și mi s-a răspuns că nu s-a mâncat de patru, cinci și chiar mai multe zile, pâine și hrană caldă. A spus că va lua măsuri să fie legați la căruță, dar cât timp am stat acolo nu a pus în aplicare acest lucru”, se mai consemnează în document.
„În urma acestei stări de lucru sau (sic!) întâmplat un incident, anume: un refugiat a mers să ia fân din claia unui cetățian (sic!) din comună, iar acest cetățian revoltat că nici măcar nu este întrebat la (sic!) amenințat cu toporul pe refugiat, în urma cărui fapt plut. maj. Petru F. Dumitru, comandantul coloanei de Grăniceri s’a crezut îndreptățit să ia măsuri de ordine în comună, măsuri care au constat din așezarea unei puști mitraliere pe un pod la intrarea în comună cu țiava (sic!) înspre primărie, apoi la celălalt capăt al comunei a trimis o patrulă de trei grăniceri înarmați, probabil cu scopul ca să împiedice intrarea și eșirea (sic!) locuitorilor băștinași din comună.
Soldații acestei patrule i’am întâlnit la capătul comunei și iam (sic!) întrebat ce misiune au, iar ei mi-au răspuns că sunt trimiși ca să facă ordine în comună. I-am chemat să vină cu mine la primărie iar ei mi-au răspuns că nu mă cunosc și nu primesc ordine dela (sic!) mine numai dela comandantul lor, apoi au plecat înspre coloană printr’o grădină.
Acești soldați au bătut pe locuitorul Băbuță Traian cu paturile de arme, înspre care au tras și mai multe gloanțe, de asemenea a fost bătut un moșneag bătrân de vreo 70 de ani, om absolut nevinovat, pe motiv că nu a golit grajdul de vitele lui ca să intre caii refugiaților.
Am cerut plut. maj. Petre F.Dumitru să dea ordin acestor soldați să iasă din comună și săi (sic!) aducă ca să-i identific, iar răspunsul mi-a fost că aceștia nici nu sunt din unitatea lui iar el nui (sic!) cunoaște, cu toate că soldații mi-au spus că sunt din comp. de grăniceri și șeful lor dela care au primit ordin este Plt. Maj. Petre F. Dumitru.
Plut. Maj.Petre F. Dumitru motivează că a luat măsuri de ordine întrucât sau (sic!) ivit conflict între populație și refugiați, ori (sic!) în realitate cred că el a luat acestea măsuri pe care le-a (sic!) luat ca să-și poată paște caii în mod nestingherit prin porumb, prin trifoaie și să poată lua fân din clăi și porumb din holde, necontrolat de nimeni.
Cât de tare a știut acest plut. maj. să agraveze conflictul între el și populația din comună să vede și din faptul că la un moment dat a trebuit să așeze pușca mitralieră în bătaie la intrarea în comună înspre primărie.
Dacă nu se iau măsuri ca aceasta coloană de grăniceri să fie scoasă din țarină, în câteva zile caii acestei coloane și vitele refugiaților care iau (sic!) ezemplu (sic!) rău dela ei vor face o pagubă însemnată acestei comuni (sic!) și se va ivi un conflict inevitabil între ei și populația comunei. Acest plutonier major a mai dat ordin să fie deținut un elev dela Școala Militară venit de două zile de pe front, băștinaș din comună, pe motiv că ar fi dezertor. Față de celea raportate rog binevoiți a dispune" - se mai consemnează în raportul comandantului Gărzilor Cetățenești din Plasa Gurahonț, căpitan în rezervă Bogdan Ioan.