Din culisele istoriei. Legăturile neașteptate dintre familia imperială habsburgică, Mozart și județul Arad

Prinţul Ercole Rinaldo al III-lea de Este, duce de Modena şi Reggio, nepotul lui Filip de Orleans, regentul Franţei, este cel în jurul căruia s-au țesut aceste legături scoase la lumină de un reputat istoric arădean.

Doctorul în istorie Andrei Ando spune că secolul al XIX-lea găseşte Aradul în proprietatea aproape exclusivă a prinţului Ercole Rinaldo al III-lea de Este, duce de Modena şi Reggio, nepotul lui Filip de Orleans, regentul Franţei. 

Fiica sa a fost Maria Beatrice Ricciarda de Este, soţia arhiducelui Ferdinand (fiul Mariei Tereza şi al lui Francisc I, fondatorul dinastiei Habsburg-Lorraine), la nunta căreia a fost interpretată pentru întâia oară opera Ascanio in Alba, compusă de Mozart la solicitarea împărătesei Maria Tereza.

„Ercole Rinaldo al III-lea a trecut în nefiinţă în anul 1803, fără urmaş pe linie masculină. Averea sa, inclusiv Aradul, este moştenită de fiica şi ginerele său. Cei doi s-au căsătorit din dragoste (lucru rar la rangul lor, mai ales dacă avem în vedere şi faptul că mireasa era cu patru ani mai în vârstă decât mirele – ea avea 21 de ani, el 17). Au avut împreună zece copii, între care mezina Maria Ludovica, soţia lui Francisc II, a devenit împărăteasă a Austriei”, spune Andrei Ando.

Copiii familiei Ferdinand - Maria Beatrice Ricciarda de Este au fost:

- Franz Josef (1772)

- Maria Theresa (1773–1832), măritată cu Victor Emanuel I, rege al Sardiniei

- Josepha (1775–1777)

- Maria Leopoldina (1776–1848), măritată cu Charles Theodore, elector al Bavariei

- Francisc al IV-lea (1779–1846), următorul Duce de Modena, însurat cu Prinţesa Maria Beatrice de Savoya

- Ferdinand Karl Joseph (1781–1850), comandant suprem al armatei austriece în timpul războaielor napoleoniene

- Maximilian Joseph (1782–1863), Mare Maestru al Cavalerilor Teutoni

- Maria Antonia (1784–1786)

- Karl (2 Nov 1785 – 2 Sept 1809). Arhiepiscop de Esztergom, Primat al Ungariei

- Maria Ludovika (1787–1816), măritată cu verişorul ei primar, Francisc al II-lea, împărat al Austriei.

„Aradul era, aşadar, într-un circuit european al celor mai importante familii regale. Este greu plauzibil, chiar dacă moşiile lor erau numeroase şi răsfirate în toată Europa, că Aradul nu a fost în atenţia lor măcar uneori, că nu cunoşteau situaţia sa şi, mai ales, perspectivele sale! De altfel, împărăteasa Maria Tereza a vizitat împrejurimile de trei ori, fascinată de calitatea vinurilor de Miniș, iar pentru ca Majestatea Sa să aibă acces mai facil, s-a amenajat un drum abordabil chiar și iarna cu sania trasă de cai. Până în anii 1950 mai exista la Radna căsuța modestă în care Maria Tereza petrecuse serile sale arădene”, mai adaugă istoricul.

Au vândut pământurile 

După moartea lui Ercole Rinaldo al III-lea, moştenitorii vând treptat pământurile din Arad, astfel că în şase ani, în 1809, mai dispun de „numai” aproximativ 272.416 hectare în comitat.  Treptat le vând şi pe acestea, mare parte la doi nobili interesaţi de viticultură şi creşterea animalelor.

„Cu o clasă nobiliară bine ancorată în cotidianul vienez de la cel mai înalt nivel, nu este surprinzător că arădenilor li se pretinde să percuteze la chemarea la luptă a stăpânilor lor. Prilejul nu au întârziat să apară. Timp de aproape un sfert de secol dezvoltarea administrativă și socială a orașului a fost tarată de folosirea unui important segment al resurselor locale pentru contribuţia la războaiele europene purtate de habsburgi”, mai spune istoricul. 

Andrei Ando a folosit ca sursă: Márki Sándor, Arad vármegye és Arad szabad királyi város története] (I–II. Arad, 1892–1895; Arad története. Függelék: Három év egy compromittált életéből. Ugyanott, 1881. Hrom kötet. Tervrajzzal, négy térképpel és három rajzzal (ism. Századok 1881. 543., 1882. 162. 1.).