Ciudățeniile primei constituții a lojei masonice dintr-un mare oraș românesc. Acces interzis pentru români, servitori și infirmi

Doctorul în istorie Antoniu Martin vorbește pentru „Adevărul” despre prima Constitutie a unei loji masonice din Arad. Este vorba despre Loja masonică Szechenyi, fondată în anul 1870.

Această Lojă a reprezentat, fără îndoială premisa pe care s-a edificat în a doua jumătate a secolului XIX, masoneria arădeană.

„Pentru o lojă masonică, constituția pe care o asumă reprezintă un document extrem de important, care asigură cadrul general de desfășurare a activității acesteia. Totodată, adoptarea unei constituții și a unui regulament de ordin intern sugerează maturitatea unei organizații, fie că vorbim de una cu profil civic, filantropic sau cultural. Potrivit documentului, loja Szechenyi reunea masonii arădeni în scopul practicării «artei regale», conform celor trei grade ioanite”, spune doctorul în istorie Antoniu Martin.

Această lojă făcea parte din Marea Lojă simbolică a Ungariei, în cadrul căreia funcționa din punct de vedere administrativ.

Cine putea deveni mason

Conform principiilor stipulate în constituție, putea deveni mason orice persoană majoră, masculină, cu o bună reputație, independentă și animată de scopuri nobile. Restricțiile îi vizau pe cei care nu aveau cetățenie maghiară, pe servitori și infirmi.

Interesant este că în cererea de adeziune se stipula că orice inițiat putea, după cel puțin trei ani, să solicite retragerea din lojă în anumite circumstanțe. Oricum, acesta era obligat să respecte jurământul de păstrare a secretului în privința ritualurilor, regulamentelor și membrilor lojii.

Mai aflăm de la Antoniu Martin că din analiza constituției lojii Szechenyi putem desprinde buna organizare internă reflectată în reglementarea tuturor funcțiilor acesteia.

Demnitățile, sau funcțiile din cadrul lojii, erau cea de Venerabil, Prim Supraveghetor, Al Doilea Supraveghetor, Orator, Secretar, Trezorier, Arhivist, Acoperitor. Aceștia aveau obligația de a conlucra în armonie pentru buna desfășurare a lucrării masonice și pentru creșterea prestigiului lojii.

În ziua sărbătorii Tăierii Capului Sfântului Ioan Botezătorul

Conform tradițiilor lojilor ioanite, alegerea demnitarilor se desfășura în ziua sărbătorii Tăierii Capului Sfântului Ioan Botezătorul. „Capul lojii” era venerabilul, care prezida toate ședințele (ținutele) acesteia. Acesta trebuia să se preocupe de respectarea spiritului masonic, a regulamentelor generale ale Ordinului și legilor țării. Putea să aplaneze conflictele între membrii care i se adresau. Primul supraveghetor gestiona buna desfășurare a ritualului.

Relațiile dintre membrii, care se numeau între ei frați, erau bine reglementate, în spirit masonic, aceștia manifestându-și reciproc dragostea frățească, fidelitatea și cinstea, excepțiile fiind situațiile care ar leza statul, familia și profesia.

Participarea la ținutele lojii era stabilită foarte clar pentru fiecare membru, în funcție de gradul său: ucenicii puteau lua parte doar la ținutele care li se adresa, la ținutele ordinare sau la cele festive, calfele la lojile de ucenici și la cele rezervate gradului lor, iar maeștri la ținutele de toate nivelele.

Osatura lojii o reprezentau maeștri care decideau asupra tuturor problemelor administrative și acțiunilor organizației, precum și asupra admiterii de noi membrii.

Acestea sunt cele mai importante prevederi ale documentului din 1870, care reflectă, fără îndoială, o maturitate în evoluția mișcării masonice din orașul Arad.

„Pe fundamentul principiilor stipulate în constituția respectivă s-a putut construi în deceniile următoare ceea ce a reprezentat masoneria arădeană la sfârșitul secolului XIX și începutul secolului XX, mai exact o veritabilă componentă a societății civile”, încheie istoricul.