Ce reprezintă monumentul „Ucenicul”, aflat într-un oraș din România. Copilul are degetul arătător la buze

Istoricul și analistul politic Antoniu Martin explică, pentru „Adevărul”, semnificația unui ansamblu monumental aflat într-un important oraș din vestul României. Monumentul reprezintă un copil cu degetul arătător pe gură

Mai exact, de câțiva ani, în centrul Aradului, în incinta unui parc dedicat unei personalități din zonă, privitorii pot identifica un ansamblu monumental cu semnificații ezoterice, inițiatice particulare.

„Este vorba despre reprezentarea alegorică a «Ucenicului» , prima treaptă a inițierii masonice. Cum se cunoaște, masoneria, ca societate inițiatică și ca o școală ezoterică, este structurată pe un sistem de grade simbolice. Lojile albastre, destinate inițierii și formării unor deprinderi esențiale pentru un mason, dispun de trei grade, trei niveluri ale parcursului ezoteric: ucenic, companion și maestru”, spune Antoniu Martin.

Ansamblul arhitectural „Ucenicul”

Acesta descrie și Ansamblul arhitectural „Ucenicul” - edificat prin implicarea directă a Asociației Rubio Pro Copilărie Pro Viață, reprezentată prin Ciprian Cristea, lojei masonice „Sever Frențiu 6020”, a vicepreședintelui Consiliului Județean Arad de la vremea respectivă, Sergiu Bîlcea și a companiei Aptiv.

„Acesta înfățișează un copil care parcă face primii pași destul de timid, punându-și degetul arătător peste buze, iar sub braț ține un «corn al abundenței». Alegoric, imaginea sugerează trecerea individului din planul profan în spațiul sacru, de la condiția de neofit la aceea de inițiat. Ucenicul învață treptat să umble prin noul spațiu care i se revelează în templul masonic, descoperind gradual misterele cunoașterii, prin intermediul simbolurilor. În această ipostază acesta nu poate vorbi, doar vede, ascultă și învață”, descrie istoricul arădean.

Potrivit acestuia, degetul peste buze mai reprezintă și obligația ucenicului de a nu dezvălui secretele, misterele inițierii masonice.

„Inițierea fiind un act personal, nu poate fi povestită, trăirea fiecăruia fiind unică în felul său. «Cornul abundenței» purtat de către inițiat face referire la fertilitatea și fecunditatea cunoștințelor, alegoriilor și interpretărilor pe care acesta le poate obține în societatea fraternală”, descrie istoricul arădean.

Ansamblul statuar „Ucenicul” îl poartă pe privitor înapoi spre tradiții ancestrale, spre un mediu cultural și spiritual sincretic, îndemnându-l, printre altele, la reflecție asupra propriei condiții.

 „Monumentul respectiv ne arată tuturor că, indiferent de condiția profesională sau socială la care ne situăm, rămânem toată viața în esență ucenici, adică ființe aflate în drumul spre desăvârșire”, încheie arădeanul.