Motivarea condamnării României la CEDO în dosarul retrocedării Bibliotecii Bathyaneum din Alba Iulia. Arhiepiscopia Romano Catolică a primit daune morale de 15.000 de euro
0Monitorul Oficial al României a publicat conţinutul deciziei prin care statul român a fost condamnat de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) la plata unor despăgubiri şi cheltuilei de judecată în valoare de 25.000 de euro în favoarea Arhiepiscopiei Romano-Catolice din Alba Iulia. Obiectul procesului a fost neacordarea dreptului de proprietate asupra Bibliotecii Bathyaneum.
Procesul a fost iniţiat în 2003, după ce Curtea de Apel Alba Iulia a decis definitiv că Biblioteca Bathyaneum şi Institutul de Astronomie pot fi retrocedate Arhiepiscopiei Romano Catolice, în conformitate cu prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 13 din 1998. Pentru ca dreptul de proprietate să fie constituit oficial, trebuia să fie consitituită o comisie care să pună în posesie instituţia de cult. Această comisie nu s-a constituit nici până în prezent, astfel încât clădirea a rămas în continuare în proprietatea statului român şi în administrarea Bibliotecii Naţionale a României.
“Reclamanta se plânge de neacordarea dreptului sau de proprietate asupra Bibliotecii Batthyaneum şi Muzeului de Astronomie, inclusiv asupra colecţiilor de cărţi şi altor obiecte conservate, care fac parte din donaţia din 1798, în ciuda confirmării dreptului sau de proprietate prin acordurile Guvernului Roman cu Sfântul Scaun şi prin Ordonanţă de urgenţă a Guvernului nr. 13/1998. Această se plânge mai ales de imposibilitatea de a intra în posesia acestor bunuri deoarece comisia administrativă nu a pregătit restituirea acestora, în ciuda unei hotărâri judecătoreşti definitive favorabile reclamantei, datând din 22 octombrie 2003”, se afirmă în conţinutul sentinţei de la CEDO.
Principalele prevederi din motivarea CEDO:
Curtea notează că Ordonanţă de urgenţă a Guvernului nr. 13/1998, aprobată de Parlament în 2003, încă în vigoare în prezent, comportă menţiunea explicită a obligaţiei de restituire a Bibliotecii Batthyaneum, Muzeului şi Institutului Astrologie al Episcopiei Româno-Catolice. Curtea observă, în această privinţa, că, spre deosebire de alte bunuri individualizate de listă anexată ordonanţei de urgenţă menţionate, în cazul bibliotecii şi al muzeului se menţionează în mod expres că acestea
aparţin Episcopiei Româno-Catolice din Alba Iulia.
În plus, în hotărârea să definitivă din 22 octombrie 2003, Curtea de Apel Alba Iulia face referire la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 13/1988 „prin care Guvernul decisese restituirea în beneficiul Arhiepiscopiei Româno-Catolice de Alba Iulia a Bibliotecii Batthyaneum, a muzeului şi a institutului“ şi la faptul că „abrogarea să nu putea interveni decât printr-o altă dispoziţie a guvernului sau printr-o lege a Parlamentului, şi nu printr-o hotărâre judecătorească“.
Curtea notează că în afară de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 13/1998, reclamanta invocă în beneficiul ei obligaţiile asumate de partea pârâtă în acordurile dintre Sfântul Scaun şi Guvernul roman din 1927 şi 1940, adică respectarea dreptului de proprietate al reclamantei asupra „tuturor bunurilor care se afla la dată de 1 ianuarie 1932 în posesia şi sub administrarea Status Româno-Catholicus Transylvaniensi“. Pe de o parte, Guvernul afirmă că
Decretul ministrului cultelor nr. 151/1948 a denunţat concordatul şi acordurile ulterioare şi a abrogat legile de ratificare a acestora. În schimb, conform reclamantei, aceste acorduri sunt încă în vigoare, decretul de abrogare adoptat de ministrul cultelor în 1948 fiind caduc, deoarece era contrar dreptului internaţional public în materie de tratate. Curtea nu consideră necesar să se pronunţe asupra acestei divergenţe, însă această ia notă de faptul că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 13/1998, în prezent în vigoare, se înscrie în categoria obligaţiilor asumate anterior de statul român faţa de Sfântul Scaun. În orice caz, Curtea subliniază excepţionala valoare culturală şi istorică a acestui patrimoniu, mai ales a bibliotecii, nu doar pentru România, ci şi pentru public în general.
Curtea notează că după cum reiese din documentele prezentate de Guvern, comisia care ar trebui să opereze transmiterea bunurilor în temeiul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 13/1998 nu a fost niciodată constituită. Din această cauza, o acţiune în justiţie împotriva comisiei prevăzute în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 13/1998 nu era posibilă, dat fiind că această nu a fost niciodată constituită. Curtea notează, de asemenea, că de abia în 2004, adică la aproape 6 ani după ordonanţa de urgenţă menţionată, în temeiul unei noi legi, competenţa pentru a opera transferul bunurilor a fost transmisă unei alte comisii administrative deja constituite. Nu reiese din elementele din dosar că această nouă comisie ar fi comunicat vreodată reclamantei rezultatul, chiar şi preliminar, al dezbaterilor sale pe tema cererii pe care i-a prezentat-o.
Curtea nu găseşte nicio justificare legitimă pentru lipsa de acţiune prelungită a statului care împiedică aplicarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 13/1998, confirmată de o lege din noiembrie 2003. Incertitudinea care o afectează pe reclamantă de 14 ani, în ceea ce priveşte interesul ei pentru stabilirea statutului juridic al patrimoniului în cauză, este cu atât mai dificil de înţeles dacă luăm în considerare importanţa culturală şi istorică a patrimoniului care ar fi trebuit să determine o acţiune rapidă pentru a asigura păstrarea acestuia şi utilizarea corespunzătoare în interesul general.
CURTEA:
•hotărăşte:
- că statul pârât trebuie să plătească reclamantei, în termen de 3 luni de la dată rămânerii definitive a hotărârii, în conformitate cu art. 44 §2 din Convenţie, 15.000 EUR (cincisprezece mii euro), sumă care va fi convertită în monedă statului pârât la cursul de schimb aplicabil la dată plăţii, pentru prejudiciu moral;
- că statul pârât trebuie să plătească, în termen de 3 luni de la dată la care hotărârea va rămâne definitivă conform art. 44 §2 din Convenţie, următoarele sume, precum şi orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit de reclamantă, pentru cheltuielile de judecată;
• 1.500 EUR către reclamantă;
• 3.250 EUR către Monica Macovei;
• 5.250 EUR către Dan Mihai.
Monica Macovei şi Dan Mihai sunt avocaţii care au susţinut cauza Arhiepiscopiei Romano-Catolice la CEDO.
Zeci de mii de cărţi şi documente păstrate în bibliotecă
Biblioteca Batthyaneum este una dintre cele mai importante instituţii de acest gen din sud-estul Europei dacă ţinem cont de valoarea documentelor păstrate aici. Cifrele indică 50.000 de cărţi, 19.000 de documente, 1.230 manuscrise, şi aproape 600 incunabule (cărţi foarte vechi). Aici este păstrată o parte a lucrării Codex Aureus (secolul VIII), manuscris pe foi de pergament, cunoscut şi sub numele de Evangheliarul de la Lorsch. Alte trei părţi ale manuscrisului sunt păstrate la Roma şi Londra.
Biblioteca a fost înfiinţată în 31 iulie 1798, din iniţiativa episcopului romano-catolic al Transilvaniei Batthyány Ignác (1741-1798). Alături de un observator astronomic, mai multe colecţii cu caracter muzeal, biblioteca constituia o parte a fundaţiei culturale de interes public creată de acesta cu denumirea de Institutul lui Batthyani din Alba Iulia. La moartea sa a lăsat prin testament biblioteca şi colecţiile moşternire Bisericii Catolice şi Provinciei Transilvania.