Lucrări de restaurare la Roşia Montană, la mormântul lui Simion Balint. A fost comandant în armata lui Avram Iancu
0La Roşia Montană se derulează lucrări de restaurare a mormântului lui Simion Balint, fost revoluţionar român şi comandant în armata lui Avram Iancu.
Simion Balint este probabil personalitatea locală cea mai importantă de la Roşia Montană, fiind legată de Revoluţia de la 1848, motiv pentru care este recunoscut în întrega Ţară a Moţilor şi România, alături de Avram Iancu, ca unul dintre cei mai importanţi revoluţionari.
Mormântul lui Simion Balint se afla într-o stare avansată de degradare, un proiect pentru restaurare fiind întocmit şi depus la Institutul Naţional al Patrimoniului de către Asociaţia Roşia Montană în Patrimoniul Mondial, pentru Parohia Greco-Catolică. Lucrările sunt finanţate din taxa Timbrul Monumentelor Istorice cu o sumă de circa 30.000 de lei.
”Forma de obelisc a monumentului funerar propriu-zis reflectă o caracteristică importantă a mediului social minier de la Roşia Montană, conectarea interconfesională, forma fiind uzitată frecvent în cimitire, indiferent de confesiune pe parcursul secolelor XVIII-XIX. Obeliscul este aşezat pe un soclu, tratat la partea superioară cu o succesiune de profile în retragere (tor şi scotie). Soclul este montat pe o bază dublă, cu profilatură faţetată, geometrică. Degradările sunt determinate de situarea monumentului în mediul ambiant, fiind în contact direct cu factorii climatici: factorii fizici, temperatura, radiaţiile solare, acţiunea umezelii şi apa, fenomenul repetat de îngheţ/dezgheţ (unul dintre cele mai nocive), curenţii de aer, factorii climatici şi factorii biologici”, susţin reprezentanţii organizaţiei din Roşia Montană.
Portret al lui Simion Balint. Foto: Wikipedia
Simion Balint a trăit între anii 1810 şi 1880, fiind descendent al unei familii nobiliare de preoţi din Vima Mică (Ţara Lăpuşului). A urmat studii teologice şi a fost numit preot capelan în Roşia Montană. În timpul revoluţiei din 1848 i s-a încredinţat conducerea luptelor din părţile Abrudului, Câmpeni până la Iara-Buru. A dat dovadă de înalte calităţi ostăşeşti. Astfel, Farkas Kemény, comandantul trupelor maghiare a operaţiunii din 8–19 iunie de la Abrud, nu a reuşit să îi învingă pe românii conduşi de acesta.
În vara anului 1848 a fost arestat de autorităţile revoluţionare maghiare şi întemniţat la Abrud, ca agitator. Casa în care a fost închis la Abrud a luat foc, iar preotul Balint a scăpat de incendiu, dar a fost prins din nou, fiind mutat la Aiud. A fost pus în libertate ca urmare a petiţiei formulate în acest sens la Adunarea Naţională de la Blaj. Pentru fapte de vitejie a fost decorat de împăratul din Viena şi de ţarul Rusiei. După revoluţie s-a retras ca preot paroh greco-catolic la Roşia Montană, unde a rămas până la sfârşitul vieţii.