FOTO DOCUMENT Supermarket ambulant în urmă cu un secol: negustorii de bragă, sare, usturoi, cocoşi şi flori

Practicanţi ai comerţului din poartă-n poartă, negustorii ambulanţi au avut dintodeauna un farmec aparte în peisajul românesc. Diversitatea mărfurilor era însă mult mai mare decât ar bănui un zelos client al supermarketurilor din zilele noastre.

O colecţie de ilustrate adunate pe pagina de internet „Cartofilie Românească“ ne permite să facem un salt în timp şi să plecăm într-o călătorie imaginară,  în lumea negustorilor ambulanţi de altădată.

Începem călătoria într-o dimineaţă de toamnă, într-o căruţă trasă de doi cai - pe un drum de ţară la marginea căruia, între doi copaci, sunt expuşi în voia sorţii sute de pepeni, iar negustorul se odihneşte în aşteptarea muşteriilor. Cântărim preţul, cumpărăm o lebeniţă, ne urcăm în trăsură şi mergem mai departe.

În depărtare zărim un soi de prăvălie. Ne apropiem curioşi şi ne dau ziua bună patru negustori care-şi laudă mărfurile din desagi în faţa unei tejghele. Încălţările şi oboseala de pe feţele lor ne spun că au bătut drum lung până aici. Îl întrebăm şi noi pe unul dintre ei cu ce ne-am putea potoli setea şi foamea.  Bem, mâncăm şi dăm bice cailor.

În scurt timp scăpăm de drumul prăfuit şi dăm cu privirea de o aşezare mare ce seamănă cu un oraş. De pe o uliţă apare un negustor, care după straie par a fi bulgar, care-şi cară cu demnitate funiile de usturoi şi chiuşcă(ardei iute). Câteva străzi mai încolo, în faţa unei case cu ferestrele deschise, un tânăr încearcă  să ne ademenească cu găini, din coşurile atârnate în cobiliţa (lemn curbat cu cârlige sau crestături, de care se agăţau coşuri sau găleţi) de pe umărul drept.

Nici nu încheiem bine socotelile cu negustorul de găini, că ne apare în faţă un alt vânzător de păsări. Un copil 

îmbrăcat în straie ţărăneşti, ce-şi ducea cobiliţa pe amândoi umerii, în spatele căruia venea un domn de oraş, bine îmbrăcat. Cântărim situaţia şi ne hotărâm să-i facem vânzare: un cocoş şi trei găini. Un miros de bragă(un fel de borş mai dulceag) ne gâdilă nările. Vine de la un comerciant albanez, ce stă în faţa unei curţi în aşteptarea muşteriilor.Între timp, apare în drepul nostru un bărbat desculţ, cu hainele prăfuite, care are coşurile burduşite cu ceapă, usturoi, morcovi şi ţelină. Cu o privire uşor tristă, ne spune că vine de departe şi că trage nădejde că se va întoarce cu ceva gologani acasă. Cumpărăm o legătură de ceapă şi îi urăm târg bun.Doi negustori ne ies în drum şi ne spun convingător că musai trebuie să punem în căruţă şi doi bolovani de sare, că vine o iarnă lungă şi grea.

Uşor, ne apropiem de piaţa urbei. Aici ne sare în cale o ţigăncuşă veselă care poartă un coş plin cu flori de toamnă. „Cumpără, conaşului, să-ţi trăiască familia“. E forfotă mare aici, negustorii ambulanţi mai că ne trag de mânecă să le gustăm bunătăţile.

Cum bănuţii din buzunarul găurit de vreme al paltonului sunt pe terminate, iar ziua de toamnă târzie e scurtă, ne tocmim să facem cale întoarsă... (Articol scris de NICU NEAG)