Enigma statuetelor vechi de 7.000 de ani furate în 2002. Fapta penală s-a prescris, dar încă sunt date în urmărire

Statuete vechi de 7000 de ani, sustrase în 2002 din expoziţia didactică a Universităţii „1 Decembrie 1918” Alba Iulia, sunt căutate în continuare de Poliția Română. Fapta de furt s-a prescris de mai bine de 10 ani.

Chiar dacă autorii sau autorul furtului nu vor putea fi traşi la răspundere penală, există un dosar de urmărire a acestor bunuri de patrimoniu cultural. Bunurile respective sunt urmărite de 20 de ani, dar fără succes.

Fotografii cu idolii sustraşi, aparţinând culturii Vinča, datând aproximativ din anul 5.000 înainte de Hristos, apar pe site-ul Poliţiei Române la „Obiecte furate”. Polițiștii le cer celor care știu ceva despre unde s-ar putea afla, să îi anunțe.

Descoperite în situl arheologic de la Ciugud, piesele preistorice au fost furate în prima parte a anului 2002 dintr-o sală a Universităţii din Alba Iulia, unde făceau obiectul unei expoziții temporare.

Anchetatorii nu au descoperit nicio urmă a celor care au sustras idolii, astfel încât ancheta s-a blocat la scurt timp. De asemenea, statuetele nu au fost scoase la vânzare în mod public, cum s-a întâmplat cu alte obiecte de patrimoniu furate din România.

Prin ce s-a remarcat cultura Vinča

Cultura Vinča, cunoscută și sub numele de Cultura Turdaș sau Cultura Turdaș - Vinča, a reprezentat o cultură arheologică neolitică în Serbia de astăzi și părți mai mici ale Bulgariei și României (în special Transilvania) și datează din perioada 5700 - 4500 î.Hr.

Numit pentru situl său tip, Vinča-Belo Brdo, o așezare mare cunoscută descoperită de arheologul sârb Miloje Vasić în 1908, ea reprezintă rămășițele materiale ale unei societăți preistorice, caracterizată în principal de modelul de așezare și de comportamentul ritual.

Tehnologia agricolă introdusă pentru prima dată în regiune în timpul primului neolitic temperat, a fost dezvoltată în continuare de cultura Vinča, alimentând boom-ul populației și producând unele dintre cele mai mari așezări din Europa preistorică. 

Aceste așezări au păstrat un nivel ridicat de uniformitate culturală prin schimbul de obiecte ritualice pe distanțe lungi, dar probabil nu au fost unificate politic.

Diferitele stiluri de figurine zoomorfe și antropomorfe sunt semne distinctive ale culturii, precum și simbolurile Vinča, pe care unele presupuneri o reprezintă cea mai veche formă de proto-scris.

Deși nu a fost considerată convențional ca parte a perioadei calcolite sau a „epocii de cupru", cultura Vinča oferă cel mai vechi exemplu cunoscut de metalurgie a cuprului.