Document CIA. Cum a fost impus ateismul în România. Calendarele cuprindeau doar evenimente comuniste
0Ostilitatea regimul comunist din România faţă de religie a fost remarcată chiar şi de către spionii CIA în România. Imediat după al Doilea Război Mondial a fost demarată o veritabilă campanie de discreditare a preoţilor şi a religiei în general.
În 1951, Ministerul Educaţiei a dat startul unei campanii anti-religioase intense.
„S-a decis deschiderea unor centre generale de educaţie în fiecare sat pentru a fi verificat devotamentul ţăranilor faţă de religie. Materiale sovietice de propagandă au fost trimise în şcoli, iar profesorii au primit ordin să le folosească. Au fost tipărite cărţi de joc cu caricaturi ale unor preoţi din toate religiile prezente. Jocuri anti-religioase au fost, de asemenea, realizate şi vândute prin intermediul magazinelor pentru copii”, se afirmă într-un document desecretizat de CIA.
Tot în anul 1951 s-a interzis tipărirea oricărui tip de calendar. „Primele calendare apărute pe piaţă au fost cele ruseşti, în 6 ianuarie 1951. Aceste calendare nu cuprindeau sărbătorile religioase ci doar aniversările şi evenimentele comuniste. Calentarele ruseşti traduse în în limba română au fost realizate şi puse la vânzare mai târziu şi nu aveau nici acestea sărbătorile religioase”, se mai susţine în documentul citat.
Foto: document CIA
Odată cu luarea puterii, regimul comunist a impus ateismul în masă. Un departament de culte religioase, un organism guvernamental care se ocupa de chestiunile religioase, exista din perioada pre-comunistă, el continuând să existe, dar a fost transformat într-o agenţie de stat care se ocupa de un control strict asupra afacerilor religioase din ţară.
Securitatea avea inclus un departament special de supraveghere a vieţii religioase, care a încercat să rezolve aşa-numitele probleme ale cultelor, în special a grupurilor religioase şi a persoanelor fizice ostile noului regim. Oficial, regimul comunist susţinea libertatea religioasă, dar, în realitate, intruziunile în viaţa cultelor erau profundă, mulţi dintre preoţi fiind racolaţi ca informatori ai securităţii.
Chiar dacă, prin Legea Cultelor din anul 1948, statul a recunoscut 14 culte religioase, funcţionarea acestora era strict controlată prin obligativitatea de a-şi revizui statutele de organizare şi funcţionare pentru a fi în acord cu noile prevederi ale statului comunist. Biserica Greco-catolică a fost desfiinţată, iar cea Romano-Catolică avea un statut semi-legal deoarece nu a dorit să redacteze şi să supună aprobării Ministerului Cultelor un statut de organizare şi funcţionare. Statul dorea impunerea ateismului şi percepea Biserica ca pe un concurent în lupta pentru dominaţia oamenilor.