Controversa privind „serul adevărului”, ironizată într-un articol de acum un secol: „Să-l ție americanii pentru ei”
0Serul adevărului, un compus chimic inventat în SUA care ar face ca oamenii să spună „adevărul”, îi preocupa pe români încă de acum 100 de ani. Un articol în tentă umoristică a fost publicat în ziarul Vestea din Alba Iulia în 1925.
Autorul articolului anunță apariția „serului adevărului” în SUA și se întreabă când va trece oceanul și va ajunge și în România.
„Americanii au născocit un ser care are darul de a face pe cel căruia i-l administrează, ca să spună tot adevărul, pe care mai nainte de injecție l-ar nega cu încăpățânare (…). De va vrea Dumnezeu, acest ser va trece oceanul și va ajunge și la noi. Numai dacă atotputernicii nu i-or interzice intrarea în țară.
Se poate și asta. Și ar avea toată dreptatea. Ce s-ar face politicienii noștri dacă i-am lua la întrebări după ce le-am administra susnumitul ser? Așa e că ar fi nevoiți să destăinuiască tot ce au pe suflet? Păi le-o conveni? Nu cred! Nu, nu! Să-și ție americanii ”serul adevărului” pentru ei. Noi avem din belug, serul nostru…”, se precizează în articol, făcut public de Serviciul Județean de Arhive Alba.
Ce este „serul adevărului”
Prima atestare a folosirii unui ser al adevărului pentru a rezolva un caz penal datează din New York-ul anului 1903. Eterul, drogul pentru inducerea adevărului, a avut ca rezultat confesiunea unui ofiţer de poliţie care îşi ucisese soţia. Primul drog aprobat vreodată ca inducând adevărul a fost scopolamina.
Acest drog a fost „descoperit” pentru prima oară de către un medic obstetrician, Robert House. În momentul administrării scopolaminei, un anestezic obstetric cunoscut, pacienţii săi intrau într-un „somn crepuscular”, stare în care ofereau informaţii în mod automat. După numeroase experimente, dr. House a ajuns la concluzia că ar putea forţa cu uşurinţă obţinerea adevărului de la pacienţii săi prin utilizarea scopolaminei.
Barbituricele, cum ar fi amitalul sau pentotalul de sodiu, au fost folosite pe scară largă în timpul celui de-al II-lea război mondial în scopuri psihiatrice. O cantitate mică din acest drog provoca o scădere a ritmului cardiac şi înlătura tensiunea şi anxietatea. Această stare de relaxare totală îi determina pe soldaţi să vorbească cu calm despre experienţele prin care trecuseră, scopul fiind acela de a le diminua traumele.
Ulterior, pentothalul de sodiu a fost testat în condiţii de laborator pe spioni, pe pacienţii clinicilor de psihiatrie, pe femei însărcinate şi suspecţii de crimă. Utilizarea în prezent este controversată și limitată, în unele țări, în domeniul medical și cel legal.