Țăranii din nordul Moldovei neîncrezători în politicieni. „Nici într-o sută de ani nu ne mai câștigă încrederea”
0Sătenii din nordul Moldovei merg la vot numai de dragul de a se îmbrăca frumos și de a ieși din casă. Oamenii mărturisesc că nu mai au încredere deloc în politicieni și că o duc din ce în ce mai rău.
Regiunea de nord-est sau mai precis, Moldova, este una dintre cele mai sărace regiuni din România. Mai ales în mediul rural, lucrurile parcă stau tot mai rău de la un an la altul. În județul Botoșani, de exemplu, oamenii și animalele suferă de sete, desi regiunea are sute de iazuri și două râuri mari. Satele se depopulează în ritm accelerat, iar tinerii plecați la muncă în străinătate nu mai au la ce să se întoarcă. Sunt zone întregi în care lipsește canalizarea, iar gazul este o utilitate exotică pentru majoritatea sătenilor. Despre asistență sanitară cu greu poate fi vorba, având în vedere că patru comune nu au nici măcar medic de familie. Cu toate acestea, odată la patru ani, țăranilor din satele Botoșaniului, politicienii le cer votul. Tot mai săraci, mai bătrâni și mai bolnavi, sătenii botoșăneni spun că s-au săturat de promisiuni și că au ajuns să meargă la vot doar pentru a socializa dar și pentru a-și îmbrăca hainele de duminică.
”Nici peste o sută de ani nu ne mai câștigă încrederea”
La Gorbănești, județul Botoșani, sute de săteni au ieșit să voteze la secția amenajată în școala din centrul comunei. Majoritatea sunt oameni în vârstă care vin să voteze alături de soție. Se mai strecoară și câțiva tineri veniți alături de părinți sau bunici. Dar greul votării îl duc seniorii. Ca la fiecare rundă de alegeri. Tinerii sunt fie plecați în străinătate, fie nu le pasă de vot. ”Tinerii sunt deja bolnavi, depresivi. Sunt pasați de la o autoritate la alta, de la o instituție la alta. Nimeni nu-i mai pregătește pentru viitor. Nu se ocupă aproape nimeni în mod serios, adaptat la realitate, privind pregătirea lor profesională. Nu se mai așteaptă la nimic”, spune Constantin Prisacariu, sătean din Gorbănești.
Alți săteni spun că tinerii nu vin la vot pentru că sunt dezamăgiți și că nici nu doresc să mai trăiasă în România. „Ce să caute la vot dacă el visează la Germania sau Anglia. Nu are loc de muncă aici. Sau dacă găsește la oraș, este plătit prost, ajunge muritor de foame. Ori rânește la vacă în sărăcie, ori merge salahor dar măcar pe mai mulți bani", spune un alt sătean. De altfel, și cei în vârstă mărturisesc că merg la vot fiindcă așa s-au obișnuit, dar mai ales pentru a socializa și pentru a îmbrăca hainele de duminică. Moș Dumitru a ieșit cu nevasta la vot. ”Costumul ăsta îl am de la nunta uneia dintre nepoate. Merg la vot să-l mai port și eu. Mai schimbăm o vorbă pe aici. Acum mai suntem și noi băgați în seamă. Că după aia gata. În politicieni nu mai am nicio încredere. Nici peste o sută de ani nu ne mai câștigă încrederea”, spune săteanul.
”Era mai bine pe vremea lui Ceaușescu„
Soția lui Moș Dumitru este și mai tranșantă când vine vorba despre politicieni. ”Cum să ai încredere dacă nu au făcut nimic. Cum era satele acum 20 de ani și cum sunt acuma. Poate că este un cablu, niște magazine în plus, dar lipsesc copiii, lipsesc tinerii. Fără ei este mort satul. Noi nu avem o lingură de apă în fântâni”, spune femeia. Lică, un alt sătean și-a priponit calul și se uită îngrijorat peste câmpurile arse de soare. ”Uite în ce hal? Nu este apă pentru animale, pentru oameni. Subvenții date aiurea, combinații și vrăjeli cu de toate. Și ei vor să mă duc să-I votez? Nu mă duc și gata. Merg moșnegii și scapă turma. Oricum nu se schimbă nimic. Era mai bine pe vreamea lui Ceaușescu. Acuma pustiu și sărăcie, și lipsă de orice”, spune săteanul.
Satul cu cinci oameni vizitat de politicieni la patru ani
În comuna Gorbănești se află și unul dintre cele mai depopulate sate din Moldova. Mai are doar cinci locuitori și se află abandonat într-o pădurice din mijlocul câmpiei. A fost botezat de comuniști ”Mihai Eminescu” fiindcă marele poet obișnuia să vină în aceast cătun, la conacul unui mare boier din zonă, pentru a-i curta fata. Satul ”Mihai Eminescu„ a fost până acum trei decenii o localitate prosperă. Avea școală, poștă și aproape o sută de locuitori. Odată cu dezastrul economic din anii 90, oamenii au plecat unde au văzut cu ochii. Acum au mai rămas doar cinci persoane, dintre care trei în vârstă. Singura utilitate de care se bucură este curentul. Apă iau din singura fântână potabilă. Pădurea invadează fiecare colțișor al cătunului. Deși au fost efectiv abandonați în mijlocul câmpului, fără drumuri, apă sau orice fel de facilitate, bătrânii din Mihai Eminescu merg la vot conștiincioși. ”Merg la vot că așa se face, așa trebuie. Mai ieșim și noi la lume”, spune tanti Adela Aionesei, de 83 de ani. De altfel, botoșăneanca mărturisește că ultima dată când un politician a vizitat, chiar și în treacăt, satul a fost acum patru ani.