Suedezul impresionat de românii care-l ajută să-și refacă atelierul distrus de incendiu

Un atelier de tâmplărie înființat ca o afacere socială de un suedez venit în România pentru a lucra cu oamenii marginalizați a fost distrus de un incendiu la începutul lunii septembrie. Povestea atelierului merge, însă, mai departe după ce oamenii din comunitate s-au mobilizat exemplar.

Inspirat de un avocat suedez venit în România să lucreze cu persoanele de etnie romă, Andreas Samuelsson a simțit că aici este și locul lui. Venit în România la vârsta de 20 de ani, Andreas a început să lucreze cu oamenii străzii din Arad. Ulterior, a pus pe picioare o afacere socială în Șiria, județul Arad, iar ceea ce trebuia să fie trei luni s-a transformat în 17 ani. Căsătorit cu o româncă, Rebeca, Andreas a început să prelucreze, din lemn cu defecte, piese de mobilier. Și-a dat seama că aceasta este modalitatea pe care poate să îi ajute pe oamenii din comunitatea romă: angajându-i să transforme lemnul cu defecte în piese de mobilier unicat, de mare valore.

Semnificația profundă a brandului Kenosis

Înființat ca o afacere socială de o asociație non-profit, atelierul în care erau produse piesele de mobilier de către Andreas și colegii lui din comunitatea romă a primit un nume: Kenosis. Numele este de inspirație biblică, iar în limba greacă înseamnă „a te dezbrăca de privilegiul tău și a-l înveli pe cel care nu e cel privelegiat”.

„Este ceea ce a făcut Hristos, care nu a venit ca un împărat, ci ca un slujitor”, a explicat Andreas conceptul.

De la tocătoare din lemn și obiecte din piele, Kenosis s-a dezvoltat ajungând la 13 angajați și piese de mobilier tot mai complexe, inclusiv paturi și mese.

Incendiul și mobilizarea exemplară a comunității

În seara de 6 septembrie 2022, atelierul Kenosis din Giarmata a fost distrus de un incendiu. Munca de șase ani a „familiei Kenosis”, așa cum îi spune Andreas, părea nimicită. În noaptea incendiului, după ce pompierii au reușit să stingă flăcările, angajații atelierului au început să caute bucățile de lemn care mai pot fi recuperate. În atelier erau inclusiv tocătoare și mese finalizate, pregătite pentru vânzare.

Andreas s-a declarat impresionat de mobilizarea comunității care a venit în sprijinul Kenosis.

„Mulți oameni ni s-au alăturat. Era senzația aia că tot a căzut, că munca de șase ani a fost arsă. În același timp, când atâția oameni ni s-au alăturat am simțit că lumea aceasta nu e construită pe clădiri, ci pe familie, iubire, dragoste”, a declarat Andreas.

Soția lui Andreas, Rebeca, a mărturisit că, după incendiu, ea și soțul său se gândeau că un an vor pune totul pe pauză pentru refacerea atelierului. După ce au văzut mobilizarea comunității, Andreas și Rebeca și-au dat seama că povestea atelierului Kenosis trebuie să continue de-a doua zi după incendiu.

„A trebuit să murim”

Rebeca Samuelsson spune că „Kenosis” este o activitate non-profit și că din ea nu se îmbogățește nimeni. Ea mai spune că s-a ajuns la 13 angajați, din care zece sunt de etnie rromă.

„După incendiu, primul gând a fost că închidem pentru un an de zile, dar din momentul nopții incendiului au venit oameni pe care nu îi cunoșteam să ne ajute să ștergem tocătoarele. Zile la rând au venit oameni și vin și astăzi, ne-au ajutat să sortăm gunoiul, sunt restaurante care stau la coadă să ne aducă mâncare. Au fost oameni care au cumpărat tocător de 250 de lei, dar au donat 1.000. Suntem încărcați de energia comunității. A trebuit să murim ca sămânța Kenosis să renască în inimile tuturor celor care ne-au ieșit în întâmpinare. Au venit părinți cu copii. Oamenii încă ne sprijină la un nivel la care nu ne-am fi așteptat. Fără comunitate am fi pus totul pe pauză un an de zile”, a declarat Rebeca Samuelsson.