Studiu: Dacă nu este rupt, cercul vicios al sărăciei se moștenește
0Politicile publice antisărăcie din România nu sunt eficiente. Statisticile europene arată că săracii români sunt cei mai săraci dintre europeni.
Mai mult de 1,5 milioane de români câștigă sub 5 euro pe zi, iar 10% cei mai săraci români câștigă de 6 ori mai puțin decât cei 10% cei mai săraci europeni. O particularitate românescă este și aceea că munca nu te scoate din sărăcie, numărul lucrătorilor aflați în risc de sărăcie fiind de 15,7% în 2019, proporția fiind cea mai mare de la integrare și până acum.
”Învățământul gratuit este o poveste”
În ecuația sărăciei, foarte importante sunt familia și mediul social în care un copil se naște. Dacă familia este una defavorizată, riscurile de a nu putea depăși această condiție este foarte mare și pentru urmași. Studiul „Bunăstarea copilului din mediul rural”, publicat în mai anul acesta de Fundația World Vision România, arată că pentru 2 din 10 copii familia nu le poate asigura nici măcar suficientă mâncare în fiecare zi.
„De cele mai multe ori, sărăcia se moștenește. Desigur, există și excepții, chiar notorii, dar ele rămân excepții”, atrage atenția sociologul Mircea Kivu.
Unul dintre mecanismele de reproducere a sărăciei este accesul precar la educație, adaugă specialistul: „Nu numai că părinții nu au resurse de investit în educație – pentru că învățământul gratuit este, în țările sărace, o poveste –, dar și calitatea instituțiilor de învățământ din zonele defavorizate este precară. Astfel, există puține cadre didactice calificate, școlile au o dotare slabă, elevii sunt siliți să parcurgă distanțe mari până la școală”. Studiul WVR arată însă că 1 din 10 elevi de la sate nu urmează în prezent nicio instituție de învățământ.
În afară de educație, un rol important în transmiterea sărăciei îl joacă modelele proxime, adaugă Mircea Kivu. „Copiii văd că în jur majoritatea oamenilor trăiesc în sărăcie și, în consecință, își reduc nivelul de aspirații”, punctează sociologul.
Asistență socială centrată pe nevoi individuale
Dacă nu este rupt, cercul vicios al sărăciei „se moștenește”, spune la rândul său sociologul Gelu Duminică. Potrivit acestuia, există doar o singură cale de a-l rupe și anume prin incluziune: „Aceasta nu poate fi atinsă decât prin educație incluzivă de calitate, echitate și non-discriminare”.
Soluțiile rezultă, potrivit lui Mircea Kivu, din cauzele care produc sărăcia. Cu alte cuvinte, statul ar trebui să facă eforturi pentru a îmbunătăți sistemul de educație, dar nu în general, ci cu precădere în acele zone defavorizate. Ar fi de ajutor și promovarea acelor „povești de succes”, dar și un sistem de asistență socială axat pe asistența individualizată. „Un fel de mentorat, care să nu se rezume la un angajat cu jumătate de normă la nivel de localitate”, conchide Kivu.
Un studiu din 2019 despre tinerii din România, realizat de Fundația Friedrich Ebert, arată că în fața sărăciei și a lipsei de oportunități din țară, mulți au ales calea emigrației. Cercetările recente estimează că peste 80% din cei care au părăsit România erau la vârsta de maximum randament.