Sorcova și Plugușorul, colindele din dimineața de Anul Nou. De ce merg doar copiii cu Sorcova
0În prima zi a noului an, se merge cu Pluguşorul şi cu Sorcova, obiceiuri ce invocă prosperitatea şi belşugul pentru gospodăria celui care primeşte colindătorii.
Sorcova este legată de înnoirea anului, neavând nicio legătură cu ciclul religios al Crăciunului, conform www.creștinortodox.ro. Ziua când copiii merg cu sorcova este dimineața de Anul Nou.
Tradiția spune că doar copiii trebuie să meargă cu sorcova pentru că au sufletul curat și ceea ce urează se îndeplinește mai ușor.
În vechime se colinda cu o mlădiță înmugurită de măr. Ea se punea în apă în noaptea Sfântului Andrei și până în ziua de Sfântul Vasile, era înflorită. Așa se explică de ce în colindele românești se cântă, în plină iarnă, despre florile dalbe, flori de măr, sau despre măruț, mărgăritar.
De altfel, numele de „sorcova“ vine de la cuvântul bulgar „surov“ (verde fraged), aluzie la ramură abia îmbobocită, ruptă odinioară, dintr-un arbore. Folcloristul Lazăr Șăileanu spune că numele de „Sorcova” ar veni din slavul „Soroku“, adica 40, de aici obiceiul ca gospodarul sorcovit să fie atins de 40 de ori.
Bagheta magică
Cu sorcova se bate de mai multe ori umărul unei anumite persoane, jucând rolul unei baghete magice, înzestrate cu capacitatea de a transmite sănătate, tinerețe și fertilitate celui vizat.
Textul Sorcovei variază în funcție de regiune. Iată câteva variante:
Sorcova
Sorcova, veselă,
Să trăiți, să-mbătrâniți
Peste vara, primăvară,
Că un par, că un măr,
Că un fir de trandafir,
Tare că piatra,
Iute că săgeata,
Tare că fierul,
Iute că oțelul.
La anul și la mulți ani!
Sorcova
Să trăiți, să trăiți,
Întru mulți ani fericiți
Și ca pomii să-nfloriți
Și că ei să-mbătraniti
Și că toamna cea bogată;
Fie casa-ndestulată.
Tot cu mesele întinse,
Cu făcliile aprinse,
Să petreceți împreună,
Până-n veci cu voie bună.
Sorcova
Sorcova
Veselă,
Să trăiți
Să-mbătrâniți
Că un măr,
Că un par,
Că un fir
De trandafir.
Câte pietricele
Atâtea mielușele;
Câți bolovani
Atâția cârlani;
Câte cuie sunt pe casă,
Atâția galbeni pe masă.
Sorcova
Câtă șindrilă pe casă,
Atâția galbeni pe masă;
Cât grâu în ogor,
Atâtea vite-n obor;
Câte paie-n bătătură,
Atâția copii în pătură;
Cât par într-un cojoc,
Atâția copii la foc;
Câtă frunză pe umbrar,
Atâția bani în buzunar!
Sorcova
Sorcova, veselă,
Să trăiți, să-mbătrâniți,
Că un măr, că un par
Că un fir de trandafir.
Că merii, că perii,
În mijlocul verii;
Ca vită de vie
La Sfânta Mărie
Tare că piatră,
Iute că săgeata
Tare că fierul
Iute că oțelul.
Vacile lăptoase,
Oile lânoase,
Porcii unsuroși
Copiii sănătoși
Câte cuie sunt pe casă
Atâția galbeni pe masă.
La anul și la mulți ani!
Să trăiți să ne dați bani.
Obicei străvechi
Străvechi obicei agrar derivat dintr-o practică primitivă, trecut printr-un rit de fertilitate, Pluguşorul a ajuns o urare obişnuită de recolte bogate în anul care abia începe.
Pluguşorul este întotdeauna însoţit de strigături, pocnete de bici şi sunete de clopoţei, dar plugul adevărat, tras de boi, a fost înlocuit cu timpul de un plug miniatural, mai uşor de purtat, sau de buhaiul care imită mugetul boilor. La sate, Pluguşorul este însă extrem de complex, iar alaiurile care merg din casă în casă duc cu ele chiar un plug, se arată în volumul "Cartea de Crăciun" de Sorin Lavric. Semănatul este un obicei agrar, structurat după modelul colindelor şi practicat de copii în dimineaţa zilei de Anul Nou, după încheierea Pluguşorului.
Colindătorii, purtând traiste de gât încărcate cu seminţe de grâu, secară, orz, ovăz, mai rar cu porumb, intră în case, aruncă boabe cu mâna, imitând semănatul pe ogor, şi urează gazdelor sănătate şi roade bogate. Ei sunt răsplătiţi cu mere, colaci sau bani. După plecarea lor, gospodinele adună seminţele şi le duc în grajdul vitelor, pentru a fi sănătoase peste an.