Locurile din România unde mulți români nu ar vrea să locuiască vreodată: „Nu putem sta în câmpie, că ne uscăm”

Mulți români au relatat despre zonele pe care le-ar prefera, cel mult, pentru excursii, însă nu și pentru a se stabili acolo. Relieful și economia au un rol important în preferințele lor: ținuturile arse de soare, dar și slaba dezvoltare economică au fost printre argumentele invocate.

România a pierdut într-un deceniu peste un milion de locuitori din populația rezidentă, potrivit Recensământului din 2021, iar populația țării a continuat să scadă și în următorii ani, ajungând în prezent la mai puțin de 19 milioane de locuitori, arată datele platformei de statistică Worldometer.

Multe zone au devenit tot mai pustii

Declinul demografic a afectat puternic comunități din sud-vestul României (Banatul Montan și Mehedinți), din Dobrogea și Câmpia Bărăganului, din sudul țării (zona de câmpie a Olteniei) și din Munții Apuseni. În schimb, populația a crescut în zonele metropolitane din jurul marilor orașe București, Cluj-Napoca, Timișoara, Constanța, Iași, Craiova și în orașe reședință de județ ca Alba Iulia, Vaslui sau Bistrița.

Orașele mari au rămas atractive pentru români datorită stabilității și oportunităților economice, în timp ce numeroase orașe cu mai puțin de 30.000 de locuitori, cu o industrie intrată în declin după 1990, au continuat să fie afectate de depopulare. Multe foste orașe industriale și miniere, dar și localitățile dependente în trecut de mari întreprinderi, au pierdut locuitori într-un ritm accelerat, după ce locurile de muncă au dispărut, iar tinerii au ales să plece spre orașele mari sau în afara țării.

Același fenomen a afectat numeroase comune cu sate izolate sau îndepărtate de magistralele rutiere și feroviare, unde migrația forței de muncă și îmbătrânirea populației au lăsat în urmă comunități tot mai vulnerabile, cu școli, servicii și economii locale greu de susținut. Economia locală slab dezvoltată și lipsa de oportunități se numără printre motivele pentru care unele zone din România sunt considerate locuri în care românii nu și-ar dori să trăiască, spun mulți dintre cei invitați pe platforma Reddit să vorbească despre ele.

Relieful și clima, luate în considerare de români

Însă un alt criteriu important invocat de românii care spun că nu s-ar stabili în alte zone decât cele cu care sunt obișnuiți ține de climă și relief. Pentru mulți locuitori ai zonelor montane, mutarea la câmpie ar fi o provocare greu de acceptat, astfel că regiuni ca Bărăganul, Câmpia Dunării sau chiar Banatul sunt excluse din preferințele lor.

Un exemplu ilustrativ pentru astfel de alegeri provine din anii ’30 și redă povestea moților din Apuseni, care au preferat traiul aspru și plin de nevoi de la munte, chiar și după ce li s-a propus să fie strămutați în ținuturile de câmpie ale Banatului, pe pământuri mai roditoare. Mulți dintre ei nu au rezistat însă și s-au întors pe plaiurile natale.

„După două luni au fugit din câmpiile fertile ale Banatului și s-au întors bucuroși acasă în munți, la sărăcie. Ce-ați făcut mă, prăpădiților? i-au întrebat furioși oamenii autorităților. Statul vă dă pământ și voi așa faceți? Pretutindeni, moții au dat același răspuns, invariabil, ca și cum ar fi fost învoiți: Domnilor, nu putem sta în câmpie, că ne uscăm. Noi suntem învățați să trăim la umbra brazilor”, arăta scriitorul Geo Bogza.

Satele de câmpie, evitate din cauza secetei, soarelui și viscolelor

Unii români au relatat că nu ar putea locui în zone ca Bărăganul, Teleorman, Giurgiu ori sudul Olteniei, din cauza climei.

„Locul unde nu aș locui niciodată este Bărăganul. Câmpie infinită, puține localități, puțină populație, viscole iarna, căldură arzătoare vara, pustia României. O altă zonă în care nu aș locui niciodată ar fi sudul extrem al țării, adică județele Călărași, Giurgiu, Teleorman și sudul județelor Olt, Dolj și Mehedinți. În rest, cred că aș putea locui oriunde în România”, afirmă un român.

Altcineva adaugă climei și alte neajunsuri, economice și sociale.

„Nu aș locui în fâșia de câmpie de la Brăila până la Drobeta, și mai încolo până la Reșița, Petroșani, Deva. Cu siguranță nu aș locui în Argeș-Dâmbovița-Prahova de câmpie. Și nici în Bărăgan, m-ar apuca depresia din cauza frigului iarna, caniculei vara și a peisajului monoton. Și a lipsei de activități specifice pentru 2026. Și pentru că nu vezi „fețe noi”, iar lumea e foarte îmbătrânită. Excepții în toată zona asta ar putea fi București și Craiova”, afirmă acesta.

Un alt român povestește că a copilărit în județul Teleorman, dar nu s-ar mai întoarce aici.

„E ca și cum trăiești în „Moromeții”. Nu e pentru toți, dar pentru cui i se pare amuzant „Moromeții”, experiența e autentică. Teleorman vine din turcă, „Deli Orman”, însemnând „Pădure Nebună”. Dar de la un județ acoperit aproape integral cu pădure în secolul al XVIII-lea, a rămas cu mai puțin de 2 la sută pădure”, adaugă acesta. 

Altcineva a remarcat verile din satele dunărene, de câmpie.

„Nu aș sta în sud, aproape de Bulgaria. Am fost spre Giurgiu-Ruse în mijlocul verii și mi se pare o zonă groaznică - o căldură sufocantă în toată zona aia de câmpie, sărăcie maximă, numai oameni bătrâni”, își amintește un internaut.

Unii români indică zona din Dobrogea mai îndepărtată de litoral, deoarece li se pare „tristă” și „pustie”.

„Singurele zone din România care mi s-au părut dezolante au fost Bărăganul și începutul Dobrogei, până ajungeai la mare. Mergeam cu trenul la Marea Neagră și, cum mergea cu 20 km/h, plus opriri în gări, aveam la dispoziție mult timp să analizez zona”, afirmă altcineva.

Mai multe persoane spun că nu ar putea locui în locuri fără relief montan.

„Toată viața mea am locuit printre munți (Madrid și Hunedoara). Ideea de câmpie mă neliniștește. În rest, sunt foarte confortabil în Transilvania și nu aș ieși de aici”, afirmă un internaut. 

Pentru o altă româncă, apropierea de munți oferă o senzație de siguranță.

„În schimb, când văd întinderi nesfârșite de câmpie, îmi dau o ușoară stare de anxietate, lipsește constant ceva important din peisaj”, adaugă aceasta.

Alți români susțin însă că sunt mulțumiți doar să vadă munții, dar nu să locuiască la poalele lor.

Orașele mici, evitate de cei care nu vor să fie cunoscuți de toată lumea

Unii români spun că nu ar locui în orașe mici, pentru că li se par sufocante social.

„Nu aș putea rămâne definitiv într-un oraș micuț, suficient de mare cât să stea lumea la bloc și să se creadă superioară celor de la sat, dar suficient de mic cât lumea să se (re)cunoască cu toți. Nu e „spațiu verde” ca la țară, dar nici n-ai nimic de făcut ca într-un oraș mai mare, iar activitatea preferată a locatarilor e bârfa”, adaugă un român.

Și alți români arată de ce nu s-ar putea obișnui în orașele mici și foarte mici și la țară.

„Iubesc mediul urban mare, cu bune și cu rele, deși sunt foarte tânăr. Strict ca zonă geografică a țării, nu aș locui niciodată în Muntenia sudică, Teleorman, Giurgiu și Bărăgan. Nu cred că mai au un potențial uriaș de dezvoltare și de atragere de turiști”, notează altcineva.

Un român spune că nu este impresionat de zona litoralului.

„Mi-ar fi destul de urât să locuiesc în stațiunile de la mare. Vara să n-am loc de turiști și, în celelalte anotimpuri, să fie pustiu”, afirmă acesta. 

Altcineva spune că a locuit în București, dar nu a mai suportat aglomerația.

„Mă distrugea psihic. Era oră de vârf la orice oră din zi”, își amintește el.

Altcineva spune că nu ar locui în Capitală, din cauza poluării. Nici Clujul nu a fost ocolit de reclamațiile românilor.

„Aș fi putut spune direct că nu aș locui în orice loc din sudul României, dar am descoperit altă rasă de români, nobili. După ani de trăit în Capitală, unde fiecare e cu treaba lui, am descoperit nobilimea din Cluj: nu le ajungi la nas de aroganța pe care o au, de aceea până și maghiarii din oraș sunt deranjați de „sudiști” și „vinituri”. Am cochetat și cu Brașovul și, la fel, și acolo: mulți nobili, mulți boieri, cu boală pe ceilalți, când de fapt mare parte au strămoși din altă parte, cum ar fi zona Moldovei, de unde a adus Ceaușescu muncitori. Sibiu este aproape identic cu Cluj și Brașov”, notează acesta. 

Zone considerate prea sărace pentru a fi căutate de români

Altcineva susține că nu s-ar muta în Tulcea, Teleorman sau Vaslui, din cauza economiei.

Un localnic din Mehedinți spune că a copilărit într-un sat de pe malul Dunării, dar nu s-ar mai întoarce să trăiască în locurile natale.

„Satul e acum aproape pustiu. Nu prea mai ai ce face acolo.”

Ținutul Secuiesc este și el nominalizat de români ca loc mai puțin primitor, pentru că, spun unii dintre ei, nu cunosc limba maghiară.

„Am fost de multe ori în zona Covasnei și rar am întâlnit vreun om care să nu vorbească română. În Harghita am călătorit mai rar decât în Covasna, dar și acolo mi-au vorbit toți în română. Mai sunt persoane pe acolo care nu vorbesc româna sau o vorbesc rău, dar nu poți să spui că sunt complet izolați lingvistic”, afirmă altcineva.

Unii români spun că nu s-ar acomoda în vreun oraș mare din România.

„Dacă aș avea posibilitatea, aș părăsi în secunda doi orice junglă urbană. O grădină zoologică dezumanizantă, prin prisma aglomerării populației.”

Bucureștiul și Cluj-Napoca li se par unor români prea sufocate. Altcineva afirmă că nu ar locui undeva unde nu există canalizare și semnal de telefonie mobilă.

„Nu aș locui și nu aș călca nicăieri în sud, în afară de București”, adaugă alt internaut.

Un român scrie că ar evita Banatul și, în general, tot ce se află mai la vest de Sibiu și Mureș.

„În București n-aș locui niciodată. Sunt născut, crescut și locuiesc în București”, afirmă altcineva.