Drama părinților plecați la muncă în străinătate și a copiilor care rămân în țară. Principala cauză pentru care românii continuă să caute de muncă în afară

Jumătate dintre părinții care pleacă la muncă în străinătate și își lasă copiii în țară lipsesc o treime din copilăria acestora. Este o realitate tristă, relevată de o cercetare „Salvați Copiii”. Din cauza tipului de muncă pe care îl fac în străinătate (îngrijitoare, menajere, muncitori în construcție) nu pot să își ia copiii cu ei, pentru că trăiesc în casele angajatorilor sau la comun cu alți muncitori. Drama lasă urme adânci atât în rândul părinților, cât și al copiilor, spun psihologii. 

Ce arată datele Salvați Copiii

Potrivit cercetării realizate de organizația „Salvați Copiii”, aproape jumătate (46%) dintre părinții plecați la muncă în străinătate își motivează decizia invocând salariul insuficient pentru familie, în vreme ce 28% afirmă că motivul este îmbunătățirea situației financiare a familiei, 9% faptul că au rămas fără un loc de muncă în România, 5% motive legate de construirea/renovarea/extinderea unei case, iar 3% un plus financiar necesar studiilor copiilor.

„E un raport în care am vizat românii din șapte țări: Italia, Germania, Spania, Marea Britanie, Franța, Austria și Belgia.

Datele arată că e în continuare un fenomen îngrijorător, arată că sunt oportunități puține de muncă în România. Și aici atragem atenția în primul rând asupra situației femeilor care, în procent mai mare decât bărbații, nu și-au găsit de muncă în România, acolo unde au fost întrebate de motivație a plecării (n.r. 10% procentul în rândul femeilor, 5% în cazul bărbaților). În special în cazul femeilor cu educație medie și elementară. 

 Iarăși, studiul mai arată că mai mult de jumătate dintre părinți lipsesc o treime din copilăria acestora. Un procent îngrijorător, ni se pare", spune Anca Stamin, director programe la ,,Salvați Copiii". 

De ce rămân copiii acasă

Tipurile de joburi pe care le găsesc în străinătate îi îmipiedică pe cei mai mulți dintre părinți să își ia copiii lângă ei.

„În străinătate își găsesc locul de multe ori în joburi precare, poate fără contract de muncă și în joburi care nu implică o locuință stabilă sau corespunzătoare pentru copii. Dacă ne referim la mămicile care lucrează ca interne (n.r. badante, menajere), clar, ele nu își pot lua copiii cu ele. Mai sunt joburile în agricultură, în care locuirea iarăși nu e în condiții proprii, de multe ori locuiesc foarte mulți în comun. Sau la tătici munca în construcții, care, iarăși, de multe ori implică și locuirea în comun. 

Studiul nostru arată și principalele ocupații ale părinților și, în cazul taților, vorbim despre lucrător în construcții, lucrător agricol, șofer, ospătar.  Iar în cazul mamelor, îngrijitoare vârstnici, menajeră, lucrător agricol și casier Acestea sunt principalele ocupații în țările respective”, spune Anca Stamin.

Ce se întâmplă cu copiii care rămân acasă

Copiii care rămân în țară trec printr-o furtună emoțională. 

„Absența părinților, în special a mamei, în copilărie are un impact semnificativ negativ asupra dezvoltării emoționale, cognitive și sociale a copilului. Mama este, de obicei, prima figură de atașament — sursa principală de siguranță și confort. Lipsa ei poate duce la: 

- Insecuritate emoțională, astfel copilul poate dezvolta frică de abandon, anxietate de separare sau neîncredere în ceilalți.

- Dificultăți de reglare emoțională, pentru că fără un adult care să ofere sprijin și validare, copilul poate avea probleme în gestionarea emoțiilor intense.

- De multe ori poate apărea comportament de retragere, agresivitate sau dificultăți în formarea relațiilor stabile", spune psihoterapeutul Dorina Stamate.

Anca Stamin adaugă: ,, Pe acest fond de vulnerabilitate emoțională se pot instala foarte ușor tulburări emoționale și comportamentale, poate apărea riscul de abandon școlar. Mult mai ușor, și asta iarăși arată și studiile și experiența noastră, mult mai ușor decât la copiii care au părinții în țară. Mai vorbim și de lipsa reprezentantului legal atunci când plecați ambii părinți sau părintele unici susținători de familie monoparentală și când autoritatea parentală nu este delegată cu acte".

Bunicii pot suplini parțial rolul părinților, mai ales dacă oferă afecțiune, stabilitate și sprijin emoțional constant, crede pshioterapeutul Dorina Stamate. 

,,Ei pot deveni figuri de atașament sigure pentru copil, contribuind la sentimentul de protecție și apartenență. Totuși, rolul lor nu este identic cu cel al părinților pentru că diferențele de vârstă, valori și energie pot influența modul în care răspund nevoilor copilului", subliniază psihoterapeuta.

Părinții resimt vină și tristețe

91% dintre părinții plecați în străinătate spun că principala provocare pe care o întâmpină este menținerea legăturii emoționale cu copilul de acasă. 

„E foarte dificil și pentru părinți, fiindcă în multe situații e poate singura alegere pe care o au de făcut și atunci alegerea îi pune practic în situația de a pune în balanță bunăstarea materială a copilului cu bunăstarea emoțională a lui. Sigur, cei mai mulți nu conștientizează de la bun început care sunt efectele asupra copiilor, dar sentimentul de vină este prezent la majoritatea părinților. Și îi însoțește pe toată perioada în care sunt plecați. Pe lângă problemele pe care le au și ei peste hotare de adaptare și acomodare în noua societate", spune Anca Stamin, de la „Salvați Copiii”.

Care sunt recomandările psihoterapeutului

Deși gestionare unor astfel de sentimente este dificilă, psihoterapeutul vine cu câteva recomandări. 

„Este important ca aceste emoții să fie recunoscute, nu negate. Vinovăția arată tocmai cât de mult le pasă, însă nu trebuie să lease aceste sentimente să le copleșească. Mamele au nevoie să-și ofere înțelegere și compasiune, să nu se judece foarte aspru și să-și amintească faptul că fac tot ce pot, în condiții grele”, spune Dorina Stamate.

Iar atunci când apar reproșuri din partea copiilor, părinții nu ar trebui să le simtă ca niște atacuri:

„Reproșul copilului nu este o critică, ci o nevoie neîmplinită de apropiere, dar relația se poate repara prin ascultare, răbdare și reconectare emoțională.

(..) Munca pentru un viitor mai bun e un gest de iubire, dar iubirea de zi cu zi, arătată prin atenție și comunicare, e cea care clădește încrederea copilului. Pentru un copil, siguranța adevărată nu vine din bunuri, ci din sentimentul că părinții sunt aproape, chiar și atunci când sunt departe".

Și, chiar și în ciuda distanței fizice, prezența emoțională constantă  poate menține legătura puternică dintre părinte și copil, crede psihoterapeuta. 

„Părinții plecați la muncă în străinătate pot menține o legătură afectivă solidă cu copiii prin apeluri video, mesaje, încurajări și interes real față de viața copilului. Convorbirile ar fi bine sa fie la ore sau zile fixe, care oferă copilului predictibilitate și siguranță.

Copiii mai au nevoie de implicare emoțională, să le exprimăm afecțiunea, să le validăm emoțiile, să fim alături de ei cu ajutorul tehnologiei la momentele importante (zile de nastere, teste la școală). Să le cunoaștem interesele, pasiunile, prietenii, muzica preferată, în acest fel simțim și noi și simt și ei ca facem parte din viața lor și ca doar distanța ne desparte", subliniază aceasta.

Ce poate face statul român mai bine

În privința autorităților statului, sunt două direcții în care ar trebui să focuseze: ce se poate face pentru copiii rămași în România și cum se poate preveni migrația părinților. 

„Vorbind despre copiii rămași în țară, pentru care, de exemplu, ,,Salvați Copiii" a creat din 2010 servicii de suport (în care asigurăm și suport emoțional, psihologic și suport social și suport educațional, dar și servicii de consiliere și îndrumare), credem că și statul ar trebui să asigure acest gen de servicii, fie prin programe de tip «Școală după școală», fie prin centre de zi. E foarte important pentru copii să aibă parte și de suport psihologic, dar și de suport educațional. Și în același timp să aibă și sprijinul comunității, fiindcă sunt dese situațiile în care sunt discriminați. Statul ar mai putea să crească numărul asistenților sociali și al consilierilor școlari, care sunt specialiști care se ocupă de copiii cu părinții plecați la muncă în străinătate, dar și de alți copii vulnerabili.

Și, sigur, referindu-ne la părinți, locurile de muncă în România ar ajuta mult pentru a reduce dimensiunea migrației externe", spune Anca Stamin. 

În 2024, aproape 50.000 de români au plecat din țară.  Cei mai mulți emigranți aveau între 35 și 39 de ani, arată datele Institutului Național de Statistică.