Cum pot trata dependenţa de cumpărături
0Pentru cei mai mulţi dintre noi, cumpărăturile presupun o haină nouă pentru birou sau o ocazie, un cadou pentru prieteni, necesităţi ale casei etc. De ce cumpără unii oameni lucurui de care nu au nevoie? De ce alţii se liniştesc doar în momentul în care intră într-un magazin, neştiind exact ce cauta, dar simplul drum către el pare soluţia tuturor problemelor?
Din păcate, sunt persoane pentru care shopping-ul reprezintă mai mult decât o distracţie plăcută, iar în unele cazuri, vorbim despre o adicţie distructivă care se poate transforma într-un adevărat dezastru financiar.
Vă propunem o incursiune psihologică în acest fenomen care câştigă tot mai mult teren şi la noi. Vom încerca să răspundem cât mai bine la o serie de întrebări pe care suntem siguri că cei interesaţi de acest fenomen şi le-au pus. Pentru început haideţi să vedem mai exact care este natura acestuia.
Este "dependenţa de cumpărături"un diagnostic clinic?
Dependenţa de cumpărături nu este un diagnostic clinic, ci un concept care descrie un fenomen. Nu putem spune că un comportament este o dependenţă, printre alte criterii este nevoie să existe sevrajul fizic sau o alterare a neurochimiei. Dependenţa de cumpărături nu afectează în mod direct receptorii, prin simplul fapt că nu există o substanţă activă care să afecteze anumiţi receptori.
Ce este mai exact dependenţa de cumpărături?
Având o componentă compulsivă, vorbim despre un comportament adicitiv. Compulsia este un comportament care ia naştere dintr-o dorinţă foarte puternică de a satisface o nevoie/poftă, chiar dacă sunt conştient de repercusiunile acţiunilor mele. După satisfacerea acesteia apare sentimentul de vină sau ruşine. Funcţia compulsiei este de a oferi un sentiment de siguranţă şi o senzaţie de control atunci când o persoană trece prin momente stresante, simte că nu poate avea control sau nu poate să ofere un sens evenimentelor/contextului în care se află.
Dependenţa de cumpărături poate să se transforme într-o tulburare obsesiv-compulsivă când vorbim despre un ritual de cumpărături fără de care persoana nu mai este funcţională, în sensul în care orice activitate oricât de banală sau simplă nu mai poate fi desfăşurată în mod normal, nivelul de stres şi disconfort mental fiind foarte ridicat.
Sunt unii oameni mai sensibili decât alţii să dezvolte această dependenţă?
Vorbim aici despre dezvoltarea compulsiei. Practic nesiguranţa, un nivel scăzut de încredere în ceilalţi şi/sau incapacitatea unei persoane de a renunţa la senzaţia de control pot da naştere sau pot fi un predictor pentru un astfel de comportament. Asocierea dintre compulsie şi cumpărături este realizată prin experienţa plăcută, recompensatorie. Cu alte cuvinte, dacă m-am simţit bine atunci când am făcut cumpărături şi m-a ajutat să mă relaxez, va exista tendinţa de a repeta comportamentul.
Cum ştie psihologul dacă clientul se confruntă cu adicţia de cumpărături?
În continuare, haideţi să vedem semnele şi simptomele unui tablou clinic al persoanei dependente de cumpărături. Este vorba despre: probleme financiare, tensiuni în familie sau în relaţiile cu cei apropiaţi, sentimentul de vinovăţie sau ruşine faţă de incapacitatea de a se controla, nivel scăzut al capacităţii de a controla comportamentul/ incapacitatea de a spune "nu", frecvenţa crescută a comportamentului (de a cumpăra excesiv) şi prioritizarea comportamentului de consum în detrimentul relaţiilor de familie, de prietenie, responsabilităţilor de la locul de muncă sau şcoală, sau chiar a unor activităţi pe care înainte erau realizate cu plăcere sau pasiune.
Dependenţa de cumpărături se poate vindeca şi dacă da, în ce orizont de timp? Ce presupune tratamentul pentru această adicţie?
Pentru această problemă, tratamentul face parte din categoria intervenţiilor de tip scurte, cognitiv – comportamentale, specifice adicţiilor şi dependenţelor. Tratamentul poate fi realizat în clinici specializate în tratarea adicţiilor şi dependenţelor, în cabinete individuale de psihologie şi psihoterapie. În condiţiile în care clientul este compliant şi nu există alte tulburări de natură psihică, un astfel de tratament poatre dura aproximativ trei luni de zile, cu o frecvenţă de o şedinţă pe săptămână.
Când, cum şi ce anume determină persoanele care au această adicţie să solicite tratament de specialitate?
Din punctul de vedere al specialiştilor, mai mult din perspectiva tratării adicţiilor şi a dependenţelor la nivel generic, aceste servicii sunt accesate de obicei când comportamentul a atins un nivel ridicat de gravitate. Prin gravitate înţelegem că au apărut probleme de natură socială, psihologică sau medicală. Pentru a măsura gravitatea unei dependenţe este nevoie să analizăm şi impactul acesteia. Este o diferenţă între dependenţa de ciocolată şi cea de heroină, în termeni medicali şi sociali. În schimb, la nivel psihologic ruşinea şi sentimentul de vinovăţie este la fel de dezarmant în ambele cazuri, iar senzaţia de inutilitate este impactantă în ambele cazuri.
Dependenţa de cumpărături este un comportament care necesită resurse financiare, prin urmare primul nivel de probleme şi cel mai vizibil, este cel financiar. Din acest punct de vedere, problemele se pot extinde şi în viaţa de familie, în viaţa profesională şi apoi la un nivel mai mare, social.Toate acestea pot crea un nivel mai mare sau mic de disconfort mental/stres care poate fi somatizat la nivel biologic de unele persoane.
Care ar trebui să fie semnalele de alarmă pentru familie dependentului de cumpărături?
Familia acestuia poate fi atentă la argumentele folosite pentru a cumpăra, tendinţa de a repeta comportamentul chiar şi atunci când nu este necesar, nu se jusitifică (mai degrabă are un scop recreativ decât util), asocierea acţiunilor cotidiene cu această activitate (de exemplu: mă duc în parc ca să pot să ies să cumpăr …; iau o pauză ca să pot să cumpăr…; ies în oraş ca să cumpăr …; dacă tot am ajuns aici, hai să cumpăr ….), ignorarea responsabilităţilor cotidiene, retragerea în această activitate.
Se ajunge mai târziu sau deloc la psiholog şi din cauza legitimităţii sociale a acestei adicţii?
Dacă prin legitimitate socială ne referim la permisiunea/încurajarea societăţii de a cumpăra cât mai mult posibil, într-adevăr, se produce o "normalizare" a comportamentului problematic de consum. Fapt care are ca efect o atitudine permisivă faţă de acest tip de comportament care poate duce la formularea replicii: "eu nu am nici o problemă, pentru că toată lumea face aşa sau este normal să fac aşa ceva". În lipsa conştientizării problemei, accesarea unui astfel de serviciu devine irelevantă.
În ce măsură consumerismul a modelat tendinţa individului de a cumpăra în exces, şi a contribuit la creşterea numărului celor care dezvoltă o această adicţie?
Dependenţa poate fi explicată medical, cultural, psihologic şi chiar genetic. În viaţa de zi cu zi poate fi observată o "bombardare" cu informaţii legate de diferite produse care ne "îmbunătăţesc" stilul de viaţă. Modelul cultural susţine în linii mari adoptarea unui comportament cu scopul de a fi acceptat într-o anumită comunitate cu propriile norme şi valori. Dacă, în contextul de faţă, valoarea (norma socială) este să cumperi diferite obiecte/produse cu scopul ca acestea să te relaxeze, să-ţi uşureze viaţa, atunci vei prelua această valoare/normă cu scopul de a te integra în comunitate/societate.
Poţi lua atitudine! Vino să vorbeşti cu unul dintre specialiştii ALIAT din reţeaua de clinici şi centre de tratament din ţară (Bucureşti, Ilfov, Constanţa, Braşov, Suceava, Pojorâta, Viforâta-Damboviţa). Clinica ALIAT este prima reţea naţională privată de clinici de specialitate în tratamentul adicţiilor.
Toate serviciile sunt oferite în condiţii de confidenţialitate. Noi putem ajuta!
Ne poţi contacta la 0727 880 447, contact@clinica-aliat.ro.