Coșmarul unei românce plimbate între două spitale din Roma și cu diagnostic greșit. „Am cerut apă și au spus că n-au”
0Vacanța unei tinere românce în Italia, sau ceea ce ar fi trebuit să fie câteva zile de relaxare în Cetatea Eternă s-a transformat într-un coșmar, chiar pe final. Iar coșmarul a prins contur chiar când se pregătea de întoarcere.
România are unul dintre cele mai depășite și suprasolicitate sisteme de sănătate dintre țările europene, în condițiile în care Sănătatea, la fel ca și Educația, au fost an de an ignorate și lăsate la urmă de guvernanții din ultimele trei decenii.
Și totuși, există cazuri în care românii fac cunoștință cu sistemele de sănătate din țări vest europene, teoretic mult mai bine puse la punct și mai bine finanțate, dar unde personalul medical și spitalele lasă de dorit, iar suprasolicitarea și problemele financiare le fac să semene bine cu cele din România.
O româncă a fost printre cei care ar putea depune mărturie în acest sens. Ea a relatat întreaga întâmplare într-o postare pe Facebook.
„Săptămâna asta am simțit cum e să ai sufletul ca într-o menghină. Și cum mintea poate să îmi devină cel mai mare dușman. Și cum, în tot haosul din exterior și interior, în altă țară, într-un spital în care am auzit încontinuu: «no English», nu sunt singură. Iar pentru asta sunt foarte, foarte recunoscătoare”, și-a început ea postarea.
Totul s-a întâmplat la Roma, în Cetatea Eternă. Sursa problemei a fost o piatră la rinichi, dar ceea ce a urmat a fost cu adevărat un coșmar.
„Am stat 81 de ore în două spitale din Roma pentru o piatră de la rinichi de care habar nu aveam și care s-a dus pe canalul urinar cu câteva ore înainte să plecăm spre aeroport ca să ne întoarcem acasă. Durerea a apărut brusc. Nu știu cum am ajuns de la cazare în taxi și apoi în sala de triaj a spitalului. Îmi amintesc doar că m-au pus pe un pat și strigam «please help me». Cine a avut piatră la rinichi, știe durerea”, scrie ea.
Lipsă de empatie
Aici a plâns, a suferit și a putut să constate lipsa de empatie a medicilor italieni și serviciile medicale proaste, în mare măsură din cauza suprasolicitării.
„A fost o experiență grea, cu nedormit, nemâncat, cu plâns de durere și frustrare că nu m-am putut înțelege cu medicii, asistentele și infirmierele (puțini vorbesc engleză), că am rugat la 5:30 dimineața să mi se facă un calmant și au venit la 6:30, că nu am avut semnal în interior, că am cerut apă și au spus că n-au, deși medicul a zis că apa e cel mai bun medicament (era 3.00 dimineața, mi-au umplut sticla cu apă de la chiuvetă), că la spitalul nr.2 (primul nu avea urolog) doctorul a spus: «povera ragazza» (N.R.: „săraca fată”) pentru că, potrivit raportului medical cu care ajunsesem, piatra avea 2 cm și rinichiul trebuia drenat ca să nu îl pierd (interpretarea fusese greșită, piatra era ceva mai mică - 6 mm), că aveam febră, globulele albe mărite și psihic nu reușeam deloc să mă adun”, a mai povestit pacienta.
Din fericire, totul s-a terminat cu bine pentru ea. Ajunsă în țară, femeia urmează un tratament cu antibiotice și urmează să-și refacă analizele. Însă, așa cum mărturisește, cel mai mult se bucur că este acasă.
„Mintea chiar o ia razna de la oboseală. Am dormit 15 ore în cele 81 petrecute acolo cu zeci de pacienți care veneau și plecau. Am stat într-o sală de monitorizare și tratament cu 30-40 de paturi. Nu m-au internat într-un salon. Sistemul lor medical este, ca și al nostru, suprasolicitat. Acum sunt bine. Mă refac. Am eliminat piatra. Iau antibiotic și urmează să refac analizele. Cel mai mult mă bucur că sunt acasă. Sănătatea chiar e totul. Și oamenii sunt totul. O să fac o altă postare despre asta”, a încheiat ea.