Foto Controversele statuilor grandioase din România: Chipul lui Decebal, Inima lui Iisus, Monumentul Tineretului

O statuie care îl reprezintă pe Iisus, Chipul lui Decebal de la Porțile de Fier și un monument simbol de la Canalul Dunăre - Marea Neagră sunt în topul celor mai mari opere de artă din România. Povestea lor nu a fost ocolită de controverse.

La 13 ani de la ridicarea ei, statuia „Inima lui Iisus” a devenit una dintre atracțiile turistice ale regiunii etnografice „Ținutul Secuiesc”.

Monumentul înalt de 22 de metri, realizat din oțel inoxidabil, a fost amplasat pe un deal de la marginea satului Bisericani, din Harghita, fiind opera artistului Zavaczki Walter Levente din Odorheiu Secuiesc. În interiorul ei a fost construito o scară spiralică pe care turiștii pot urca în zona capului statuii de unde li se deschide panorama așezărilor din Secuime.

Satul Bisericani, în vecinătatea căruia se află monumentul, se află în vecinătatea orașului Odorheiu Secuiesc și la circa o jumătate de oră de mers cu mașina de stațiunile Praid și Sovata. Alături de statuia lui Iisus, turiștii găsesc aici și o biserică romanică, clădită în secolul al XIII-lea.

Devenită una dintre atracțiile turistice ale regiunii, statuia „Inima lui Iisus” a stârnit controverse la ridicarea sa.

„Arhitecţii nu au păreri foarte bune despre cum arată statuia, unii considerând-o ”o monstruozitate”, iar alţii susţinând că nu era indicat să se ridice aşa ceva în mijlocul naturii sau să existe posibilitatea să se urce în interiorul lui Iisus”, nota, în 2011, publicația „Informația Harghitei”.  Statuia ar fi costat 200.000 de euro.

Chipul lui Decebal

Controverse a stârnit și Chipul lui Decebal, cea mai mare sculptură realizată vreodată în România, ridicată în urmă cu două decenii deasupra Cazanelor Dunării, în zona numită Porțile de Fier, pe o stâncă de pe malul stâng al fluviului, la Dubova, în apropiere de Orșova (județul Mehedinți).

Monumentul a fost realizat de sculptorul Florin Cotarcea, din Orșova, ajutat de mai mulți alpiniști, în perioada 1994 – 2004, însă în 2004, când lucrările au fost oprite, doar puțin peste jumătate din opera de artă plănuită a fost finalizată. „Ar mai fi de lucru vreo zece ani la această lucrare”, relata sculptorul, într-un documentar despre Chipul lui Decebal, pe canalul Youtube Demiourgos Holdings.

Chiar și așa, basorelieful care îl portretizează pe regele dac a ajuns la dimensiuni impresionante.

Chipul lui Decebal are peste 40 de metri înălțime, 25 de metri lățime, ochii de patru metri, un nas lung de șapte metri și lat de patru metri. Nasul regelui dac a trebuit însă ajustat, deoarece stânca în care a fost dăltuit prezenta riscuri. A fost dinamitat și remodelat, cu armătură de fier și ciment.

Deasupra capului regelui dac, o cruce de fier stă înfiptă în munte. Sub el a fost dăltuită o inscripție: „Decebalus Rex - Dragan Fecit”. Mesajul îl amintește pe finanțatorul lucrărilor, miliardarul Iosif Constantin Drăgan (1917 - 2008). Acesta ar fi cheltuit peste un milion de dolari pentru realizarea lucrării, iar eforturile financiare i-au fost răsplătite prin inscripția din stâncă.

Pasionat de istorie, Iosif Constantin Drăgan a fost autor al mai multor volume despre istoria antică a României, cel mai faimos dintre ele fiind lansat în anii ’70, cu titlul „Noi, tracii. Istoria multimilenară a neamului românesc”.  Cartea a fost bine primită de regimul totalitar condus de Nicolae Ceaușescu, unul dintre presupusele motive fiind și apropierea din acei ani a miliardarului care trăia în Occident de fostul președinte comunist. După 1990, unii istorici au contestat-o și l-au plasat pe Drăgan în rândul autorilor protocroniști, „obsedați” de originile tracice ale românilor.

Pe malul sârbesc al Dunării, un monument antic autentic, Tabula Traiana, ridicat în cinstea împăratului Traian, are dimensiuni de zece ori mai mici decât Chipul lui Decebal. Tabula Traiana străjuia un drum clădit de romani, într-un mod ingenios, omagiindu-l pe împăratul Traian. O altă tabulă, dezgropată în 1969 tot pe malul sârbesc de la Porțile de Fier, amintea că împăratul roman ar fi realizat aici primul canal navigabil de pe Dunăre.

Monumentul Tineretului, de la Canalul Dunăre - Marea Neagră

Cea mai înaltă statuie din România a fost ridicată într-un alt loc istoric al Dunării, pe marginea Canalului Dunăre - Marea Neagră, la kilometrul 48 al acestuia. 

Se află în vecinătatea orașului Murfatlar (Basarabi), din județul Constanța, în zona fostului sat Straja, localitate desființată pentru a face loc Canalului Dunăre-Marea Neagră. Opera de artă construită în perioada 1985 - 1988 arată un înger fără aripi sau o flacără stilizată.

„Ideea de a construi acolo un monument a fost al conducerii Uniunii Tineretului Comunist din vremea aceea. UTC-ul a plătit din fondurile sale 10 kilometri din lucrările la Canalul Dunărea-Marea Neagră. Au dorit să lase generaţiilor viitoare un simbol al întregului Canal“, relata sculptorul Pavel Bucur, creatorul monumentului.

Statuia realizată de Pavel Bucur, ajutat la basoreliefuri de alţi doi artişti - Viorel Pater şi Iorgoel liopolos - are un soclu de beton înalt de circa zece metri și 12 coloane de circa 20 de metri, care se înalță la o înălțime de aproape 40 de metri, deasupra soclului.

Monumentul, din inox (partea superioară, numită „Flacăra tinereţii") şi bronz, cei 150 metri pătrați de basorelief, a fost inspirat de efortul tinerilor brigadieri, care au construit aici 10 kilometri din canal, arătau inițiatorii proiectului. Schița sa prevedea și construcția unor aripi, însă acestea nu au mai fost clădite pentru că ar fi afectat rezistența monumentului.

„Este un înger alb, un înger al libertăţii, în sensul în care omul, când îl vede, să se simtă şi el legat de natură, de cer, să simtă că zboară, pentru că toţi dorim să ajungem în cer“, relata sculptorul Pavel Bucur.

Monumentul Tineretului a fost inaugurat în 1988, însă în anii următori a fost afectate de distrugerile cauzate de hoții care au demontat basoreliefurile masive de bronz și piese de inox de pe acesta.