Un copil instituţionalizat, cu dizabilități grave, transferat singur la un spital din Bucureşti. Cum justifică DGASPC lipsa empatiei

Un copil de 8 ani, cu dizabilități grave și aflat sub măsură de protecție specială, a fost transferat de la Spitalul de Pediatrie Ploiești la Spitalul „Marie Curie” din București singur, cu ambulanța, fără însoțitor, cazul său stârnind revoltă în mediul online.

Cazul a stârnit indignare după ce jurnalista Diana Marcu, colaboratoare a Asociației „Inima Copiilor”, a relatat situația pe Facebook.

Minorul, aflat sub măsură de protecție specială, era îngrijit în cadrul Centrului de Tip Rezidențial „Sfântul Andrei” din Ploiești și fusese internat inițial la Spitalul de Pediatrie Ploiești în data de 28 ianuarie.

Medicii de aici au decis că starea lui necesită tratament de specialitate în Capitală, la Spitalul Clinic pentru Copii „Marie Curie”, însă transferul s-a făcut fără ca vreun reprezentant al centrului sau DGASPC să îl însoțească, deși copilul are dizabilități severe și este non-verbal.

„ORIBIL! Nu pot întoarce capul și nici să mă fac că nu am auzit. Un copil cu dizabilitate gravă, un copil de 8-9 ani, care arată ca și cum ar avea 4, a ajuns astăzi de urgență la Spitalul Clinic pentru Copii Marie Curie din București SINGUR. Desigur, cu o salvare, dar SINGUR.

Copilul este instituționalizat, ceea ce înseamnă că Direcția de Asistență Socială și Protecția Copilului Prahova are responsabilitatea lui, așa cum are responsabilitatea lui și Consiliul Județean Prahova”, a prezentat Diana Marcu situaţia.

„Copilul a reprezentat o urgență medicală, iar diagnosticul a fost pericardită în cantitate mare și pleurezie / pneumotorax masiv. Echipa de la Cardiochirurgie Marie Curie l-«a drenat». Momentan, copilul este în Terapie Intensivă.

Repet: SINGUR, 8 ani, cu nevoi speciale, non verbal”, a accentuat ea lipsa de empatie a celor răspunzători pentru copil.

Ce spune DGASPC

De partea cealaltă, reprezentanții DGASPC Prahova susțin că pur şi simplu au fost respectate procedurile prevăzute de astfel de situaţii şi că s-a ţinut legătura cu personalul medical permanent.

„Pe tot parcursul intervenției, reprezentanții Centrului «Sfântul Andrei» au menținut legătura cu personalul medical din cadrul Spitalului de Pediatrie Ploiești, precum și cu echipa medicală a Spitalului «Marie Curie»”, a declarat Simona Albu, directoarea DGASPC Prahova.

Ea a explicat, de asemenea, că, odată ce copilul a fost internat la Terapie Intensivă în spitalul din Ploiești, regulamentul prevede că spitalul stabilește regulile privind supravegherea pacientului:

„Personal am ținut legătura cu cadrele de la Spitalul de Pediatrie și atât timp cât a fost internat în Spitalul de Pediatrie Ploiești mi-a spus foarte clar că nu este nevoie de însoțitor pentru că există cadrele medicale care să supravegheze copilul. În momentul în care a fost transferat la București, nici la acel moment nu ne-a fost solicitat ca cineva să-l însoțească”, mai spune şefa DGASPC Prahova, subliniind că, dacă spitalul ar fi cerut un însoțitor, DGASPC ar fi acționat în consecință, însă la Terapie Intensivă „teoretic nici n-ai cum să-l însoțești”.

Referitor la observația Dianei Marcu că minorul arată mai mic decât vârsta biologică, Simona Albu a explicat:

„Este vorba despre un copil cu afecțiuni medicale severe, așa cum sunt și alții în Centrul Sfântul Andrei și că starea fizică a acestor copii nu ține de modul în care sunt îngrijiți, ci depinde de bolile de care suferă”.

Din punctul ei de vedere, decizia a fost una corectă, pentru că respectă strict protocolul medical.

Ca urmare a reacțiilor din mediul public, directorul Centrului „Sfântul Andrei” și o infirmieră au fost trimiși în cursul dimineţii de joi, 29 ianuarie, la București pentru a vizita copilul și a se asigura că primește îngrijire corespunzătoare.

Chiar dacă DGASPC susține că a respectat protocolul, din perspectivă umană, lipsa de empatie a personalului a generat în mediul online critici dure cu privire la cei care activează în domeniul asistenţei sociale, dar şi la responsabilităţile instittuţiilor abilitate.

„Este înfiorător. Umanitatea lipseşte din ce în ce mai mult, iar societatea încurajează «puterea». Este cea mai înspăimântătoare şi mai crudă realitate a părintelui care îşi creşte copilul cu gravă dizabilitate, lipsit total de autonomie, să înţeleaga «sub protecţia» cui îi va rămâne la un moment dat copilul…”, a scrin cineva.

„E de necomentat cazul. E un moment în care nu înțeleg de ce unii oameni aleg să lucreze în domenii pentru care nu au niciun fel de înclinație și dotare naturală. Asistența socială și cea medicală, apoi educația, sunt primele pe lista din mintea mea. Apoi mi se face greață, fiindcă știu că micro- și macromanagementul din instituțiile aferente sunt sinecuri politice, deci ăia de care scriam în prima frază nici măcar nu sunt obligați să respecte regulamentele interne și fișa postului”, a comentat o altă persoană.