Simptomele bolii Lyme. De ce dispar rapid la unele persoane, dar durează ani de zile la altele
0Motivul pentru care unii oameni se vindecă de boala Lyme, în timp ce alții se confruntă cu simptome cronice timp de luni, ani sau chiar decenii, i-a nedumerit de mult timp pe medici. Noile cercetări oferă indicii cu privire la un marker al sistemului imunitar din sânge.
Conform cercetătorilor, acest marker al sistemului imunitar este ridicat în rândul persoanelor cu simptome persistente ale bolii Lyme, chiar și după ce au primit antibiotice.
În noul studiu, publicat în revista Emerging Infectious Diseases a Centrului pentru Controlul și Prevenirea Bolilor (CDC) din SUA, cercetătorii au descoperit că un marker al sistemului imunitar din sânge, numit interferon-alfa, era ridicat în rândul persoanelor care fuseseră tratate pentru boala Lyme, dar care aveau simptome persistente.
Interferonul-alfa este una dintre cele câteva proteine de semnalizare cheie pe care organismul le produce pentru a le spune celulelor imunitare să lupte împotriva bacteriilor sau a virușilor. Dacă nivelurile din sânge sunt prea ridicate, sistemul imunitar poate acționa în mod excesiv, provocând durere, umflături și oboseală - simptome des întâlnite în cazul bolii Lyme, arată NBC News.
Markerul care poate indica prezența bacteriei
La pacienții cu niveluri ridicate de interferon-alfa, răspunsul imunitar la bacteria Lyme poate provoca o inflamație cronică, chiar și după ce infecția a dispărut, a declarat Klemen Strle, profesor asistent de cercetare în biologie moleculară și microbiologie la Universitatea Tufts și unul dintre autorii noului studiu.
„Credem că acesta este un posibil motor al simptomelor persistente”, a spus Strle. Și din moment ce o serie de medicamente sunt deja aprobate pentru a reduce interferonul-alfa, el a sugerat că cercetarea ar putea însemna o posibilă opțiune de tratament pentru simptomele Lyme persistente.
Studiul a fost de mică amploare, incluzând 79 de persoane diagnosticate cu boala Lyme, și a constatat doar o legătură între nivelurile mai ridicate de interferon alfa și simptomele persistente ale bolii Lyme, nu că markerul imunitar ar fi cauzat el însuși simptomele de durată. Ar fi necesar un studiu clinic mai mare pentru a afirma legătura.
Greu de diagnosticat, în lipsa testelor performante
În fiecare an, câteva zeci de mii, până la 500.000 de persoane din SUA dezvoltă boala Lyme în urma unei mușcături de căpușă. În România sunt înregistrate anual câteva sute de cazuri. Pentru majoritatea, infecția este ușoară și ușor de tratat cu antibiotice. Aproximativ 10% prezintă simptome precum oboseală și ceață cerebrală, împreună cu dureri musculare, articulare și nervoase care persistă chiar și după tratament.
Însă boala Lyme este foarte dificil de diagnosticat. Iar, pe măsură ce răspândirea geografică a căpușelor Lyme se intensifică, există o nevoie urgentă de teste mai precise care să poată detecta infecția în stadiile sale timpurii, recunosc cercetătorii și oficialii din domeniul sănătății.
O parte a problemei este că, odată ce bacteria este transmisă de la o căpușă la un om, se răspândește rapid în organism, dar la niveluri care pot fi prea scăzute pentru ca un test să le detecteze.
„Acest lucru devine rapid o problemă de detectare”, a explicat Brandon Jutras, profesor asociat în cadrul departamentului de biochimie de la Virginia Tech.
Combinația de teste recomandată de specialiști
Testele serologice, care caută anticorpi în sânge, sunt cea mai bună metodă disponibilă pentru diagnosticarea Lyme, spun experții. Cu toate acestea, testele de anticorpi indică faptul că sistemul imunitar a organizat un atac împotriva unui virus sau a unei bacterii, dar nu pot determina dacă există o infecție activă. Ele nu funcționează până când sistemul imunitar nu generează un număr suficient de anticorpi, ceea ce poate dura șase săptămâni sau mai mult după o mușcătură inițială de căpușă.
CDC recomandă utilizarea unei combinații de teste de anticorpi pentru a diagnostica Lyme, inclusiv un test de anticorpi imunoenzimatic, cum ar fi ELISA, urmat de un test de anticorpi imunoblot, cum ar fi testul Western blot.
Medicii și oficialii din domeniul sănătății recunosc necesitatea unor teste mai fiabile pentru boala Lyme, care să poată depista infecția din timp.
Deoarece testele sunt inadecvate, nu există nicio modalitate de a lega simptomele de lungă durată cu infecția Lyme inițială.