În fața cancerului, maternitatea pare un vis imposibil. Dar oncofertilitatea dovedește contrariul

Atunci când o femeie tânără aude cuvântul „cancer”, lumea i se prăbușește. Întrebările vin în avalanșă: Ce se întâmplă cu sănătatea mea? Cum va arăta viața mea după tratament? Dar, pentru multe dintre ele, una dintre cele mai grele întrebări este alta: „Voi mai putea să devin mamă?”.

„Incidența neoplaziilor a crescut în ultimii ani, inclusiv la pacienți sub 40 de ani. Iar tratamentele, fie că vorbim de chimioterapie, radioterapie sau chiar terapii imunologice, pot afecta rezerva ovariană la femei și spermatogeneza la bărbați”, explică dr. Cezara Bucur, medic primar obstetrică-ginecologie la Regina Maria, cu supraspecializare în reproducere umană asistată.

Cancerul de sân, spre exemplu, este tot mai des întâlnit la paciente tinere, înainte ca acestea să își fi întemeiat o familie. Iar la bărbați, cancerul testicular apare chiar și la 18–19 ani. Toate aceste situații fac din oncofertilitate – adică îmbinarea dintre oncologie și medicina reproducerii – o ramură vitală a medicinei moderne.

Fertilitatea se poate păstra, chiar și înainte de tratament

Veștile bune vin din zona soluțiilor. Înainte de a începe tratamentul oncologic, există proceduri prin care fertilitatea poate fi păstrată. „Stimularea ovariană poate fi începută oricând, în orice moment al ciclului menstrual, pentru că suntem contra-cronometru. Pacienta parcurge un ciclu de 8–10 zile de injecții, după care se recoltează ovocitele”, detaliază dr. Bucur.

Dacă femeia are partener, aceste ovocite pot fi fertilizate, iar embrionii obținuți pot fi congelați. „Întotdeauna vom opta, dacă avem un cuplu, să congelăm embrioni, pentru că embrionii rezistă mai bine în timp și cresc șansele de reușită după tratament”, adaugă medicul.

Pentru bărbați, lucrurile sunt mai simple: recoltarea câtorva probe de spermă și congelarea lor, procedură rapidă și lipsită de riscuri. Esențial este ca pacientul să primească informația la timp, iar oncologul să facă imediat trimiterea către un centru de fertilitate.

Există și situații când timpul nu permite nici măcar zece zile de stimulare. Atunci, medicii pot apela la măsuri adjuvante, precum analogii GnRH, care „pun în repaus” ovarele sau testiculele pe durata tratamentului, protejând parțial funcția lor.

Temeri, întrebări și șanse reale

Un aspect care neliniștește multe paciente este dacă amânarea tratamentului cu o săptămână sau zece zile pentru stimularea ovariană le-ar putea afecta șansa de vindecare. „Această întrebare apare mereu și este firească. Răspunsul este că o întârziere de o săptămână sau zece zile nu compromite în niciun fel șansele de succes ale tratamentului oncologic. Mai mult, pentru cancerele hormonodependente, cum este cel de sân, există protocoale speciale prin care controlăm nivelul de estrogen pe toată durata stimulării, astfel încât siguranța oncologică să fie menținută”, explică dr. Bucur.

Șansele de a deveni mamă după tratament sunt direct legate de vârstă și de calitatea ovocitelor sau a embrionilor congelați. „Am avut paciente de 40 de ani la care am recoltat 15–16 ovocite și am obținut 4–5 blastociști. După ce au terminat tratamentul oncologic și au intrat în remisie, am făcut transferul și, la 44 de ani, au născut un copil. Vârsta rămâne însă cel mai important factor: cu cât pacienta este mai tânără, cu atât șansele sunt mai mari.”

De fapt, șansele reale după tratament sunt comparabile cu cele ale oricărei alte femei de aceeași vârstă și cu aceeași rezervă ovariană. Cu alte cuvinte, nu cancerul „taie” șansele de a deveni mamă, ci mai degrabă lipsa măsurilor de prezervare înainte de terapie.

Sprijinul emoțional și echipa multidisciplinară

Oncofertilitatea nu este doar despre biologie și proceduri medicale, ci și despre emoție, echilibru și susținere. „Am observat că pacientele care au un partener acceptă mai ușor ideea de crioprezervare, pentru că simt sprijinul cuplului. Cele mai multe reușite le-am avut atunci când am congelat embrioni”, mărturisește dr. Bucur.

De aceea, echipa medicală include obligatoriu și un psiholog. „Avem psiholog în echipă și avizul psihologic pentru procedura de fertilizare in vitro este obligatoriu. Este o perioadă copleșitoare pentru pacientă, iar sprijinul emoțional face diferența.”

Succesul vine din colaborarea strânsă între oncolog, ginecolog, specialistul în fertilitate și psiholog. Comunicarea rapidă între acești specialiști le oferă femeilor siguranța că nu trebuie să aleagă între viață și visul de a fi mamă.

În fața unui diagnostic oncologic, multe femei simt că maternitatea devine un vis imposibil. Realitatea medicală arată însă altceva. „Nu este un diagnostic fatal din perspectiva maternității. Suntem în secolul XXI, există soluții viabile și validate. Este esențial ca pacientele să știe din timp și să ajungă rapid la un specialist în fertilitate, pentru că șansele există și pot fi transformate în realitate”, spune dr. Cezara Bucur.

Oncofertilitatea nu șterge durerea unui diagnostic, dar oferă un drum înainte. Pentru multe paciente, gândul că într-o zi își vor putea ține copilul în brațe este mai mult decât o speranță – este o forță care le ajută să lupte.