Gestul banal care poate ascunde faptul că suferi de o afecțiune precum osteoporoza, obezitatea sau artrita

Odată cu înaintarea în vârstă apar alterări în zone ale creierului care coordoneaza mișcările, aceleași zone fiind implicate și în funcțiile cognitive. Când tulburările cognitive apar, funcțiile neuronale și motorii necesare pentru efectuarea testului de fortă de strângere a mâinii se deteriorează.

Măsurarea forței de strângere face parte din evaluarea standard a pacientului vârstnic. Acest lucru este util și pentru diagnosticarea sarcopeniei (scăderea de masă și forță musculară care apar la o parte din vârstnici).

Un studiu recent arată că forța mâinilor este un bun indicator al vitalității și a stării generale a sănătății.  În afara sălii de sport, s-a demonstrat că puterea mâinilor indică bunăstarea noastră generală. Prindere slabă a fost legată de funcția cognitivă slabă, osteoporoză, obezitate, risc de cădere, artrită reumatoidă și diabet. 

Un studiu din 2015, care a monitorizat aproape 140.000 de adulți mai în vârstă de-a lungul a patru ani, a constatat că o strângere ușoară este legată de o incidență mai mare de atac de cord, accident vascular cerebral, boli cardiovasculare și chiar deces, relatează The Guardian.

Oamenii de știință au ajuns la concluzia că detaliul atât de mic în aparență poate releva informații importante despre starea noastră de sănătate.

”Puterea din mâini se comportă ca un indicator pentru sănătatea generală în contextul legăturii cu multe alte variabile, aici fiind incluse densitatea minerală a oaselor, dar și nutriția, deficiența cognitivă, tulburările de somn sau calitatea vieții”, a explicat unul dintre oamenii de știință implicați în studiu, medicul Richard Bohannon.

Nivel scăzut de activitate fizică

„Relația dintre puterea slabă a mâinii și cogniția precară sau sănătatea cardiovasculară se datorează faptului că primul indică un nivel scăzut de activitate fizică, care are impact asupra celui din urmă”, spune profesorul Andre Rodacki, de la departamentul de educație fizică, Universitatea Federală din Paraná, Brazilia.

„Cercetarea noastră sugerează că o singură contracție maximă poate să nu fie cea mai utilă măsură pentru a reprezenta puterea mâinilor”, spune Chueh-Ho Lin, profesor asociat în gerontologie și îngrijire pe termen lung la Universitatea Medicală din Taipei.

„Majoritatea activităților zilnice necesită o forță de prindere adecvată – și precisă – pe o perioadă prelungită, mai degrabă decât o contracție scurtă. De exemplu, pentru a bea dintr-o cană sau o sticlă nu trebuie să o strângi cu toată forța, ai nevoie doar de suficientă putere pentru a o ține”.