De ce și-au pierdut românii încrederea în vaccinare? | Interviu cu dr. Gindrovel Dumitra

Dr. Gindrovel Dumitra, medic de familie, coordonatorul Grupului de vaccinologie din cadrul Societății Naționale de Medicina Familiei, punctează într-un interviu pentru „Adevărul“ câteva dintre problemele sistemului și ale mentalităților care au dus la scăderea constantă a ratei vaccinării în România.

Multe dintre bolile prevenibile prin vaccinare au înregistrat în România ultimelor trei decenii rate tot mai mici de imunizare. Și nu este vorba doar despre vaccinurile din programul național pe care statul le asigură gratuit. Datele publicate săptămâna trecută de Ministerul Sănătății arată că, din 2010 și până în 2022, acoperirea vaccinală la 18 luni a tot scăzut, ratele fiind sub media europeană, dar și sub ținta recomandată de OMS de 95%.

Adevărul: Care sunt particularitățile pe care le are vaccinarea în România? De ce la noi neîncrederea în vaccin este mai mare decât în alte părți (dacă este într-adevăr așa)?

Dr. Gindrovel Dumitra: În ultimii 30 de ani, am beneficiat de un calendar național de vaccinare destinat doar copiilor. Adulții au beneficiat de vaccin gratuit prin program doar pentru vaccinarea antigripală. Ca atare, în populația generală s-a întărit percepția că vaccinurile sunt destinate doar copiilor, iar adulții nu au nevoie de vaccinare și de prevenție în general. Acest fapt a fost vizibil cu ocazia campaniei de vaccinare împotriva COVID-19, când România a rămas cu mult în urma altor state obișnuite cu programe de prevenție adresate adulților.

Cât a contribuit la rezerva românilor în fața vaccinării faptul că autoritățile nu au putut asigura întotdeauna stocurile necesare de ser pentru vaccinurile din programul național?

Acest fapt a generat multă neîncredere în vaccinare și chiar în personalul medical, unul dintre argumentele noastre foarte importante, și anume administrarea vaccinului la timp și în schema optimă, fiind imposibil de respectat din cauza acestor întârzieri în aprovizionare. Practic, neîncrederea în autorități a fost întărită ducând la diminuarea încrederii și în alte recomandări necesare menținerii sănătății.

Considerați că ar trebui reintrodusă obligativitatea vaccinării copiilor așa cum era înainte de 1989, ca măsură de protecție?

Ar putea fi o soluție. Din punctul meu de vedere, interesul superior al copilului este cel care primează, iar părinții trebuie ajutați să ia cea mai bună decizie. Acest ajutor poate merge de la un sfat minimal către consiliere personalizată și poate ajunge chiar la obligativitate în cazul unor boli prevenibile prin vaccinare cu impact major pe sănătatea publică. De exemplu, poliomielita este o boală eliminată în Europa. Însă, există raportate cazuri în câteva țări din Africa și Asia (Pakistan, Nigeria etc.). În contextul libertății de circulație de care beneficiem în acest moment, un copil nevaccinat în România se poate întâlni în oricare țară europeană cu persoane care vin din aceste țări. În aceste condiții, consecințele pot fi dezastruoase pentru acel copil. Au fost multe situații și cu alte boli, precum difteria sau rujeola.

Ce pot face medicii de familie pentru a crește și consolida încrederea în vaccinare?

Consiliere personalizată în vederea acceptării vaccinării, să nu rateze nicio oportunitate și să contribuie, atât cât se poate, la a face vaccinarea o alegere ușoară de către părinte.

Vaccinul HPV ar trebui introdus în programul național, și dacă da, pentru cine?

Vaccinarea anti HPV trebuie să ajungă la o acoperire de 90% pentru a participa la efortul de eliminare a cancerului de col uterin. Da, este nevoie de un plan de combatere a acestui cancer (și nu numai), iar vaccinarea anti HPV este un instrument foarte eficace.

Ce înseamnă compensarea vaccinurilor și pentru ce categorii de pacienți ar trebui să funcționeze această măsură?

Înseamnă că unele vaccinuri pot fi prescrise în regim compensat sau gratuit de medicii de familie, iar pacienții pot ridica vaccinul de la farmacie. Urmează apoi să fie administrat în condiții de siguranță. Acest fapt ar determina eliminarea unor bariere în calea vaccinării precum absența vaccinului sau întârzieri în aprovizionare precum și distribuția inegală a vaccinurilor cumpărate de Ministerul Sănătății.

Care sunt și cum putem folosi lecțiile învățate în pandemie referitor la vaccinare?

În primul rând, pentru a vaccina un număr mare de persoane este nevoie de o campanie de informare și de un lanț foarte bine pus la punct pentru aprovizionare. Apoi, știm că în populație există aproape 1/3 de oameni refractari la nevoia de vaccinare și încă 1/3 ezitanți. Dintre ezitanți, putem consilia cu succes circa jumătate. Cealaltă jumătate înclină mai mult către refuz. Va trebui să avem campanii de informare începând cu școala pentru a conștientiza rolul prevenției în general și al vaccinării în particular.

Ce tulpini gripale va conține noul vaccin 

Organizația Mondială a Sănătății a publicat noile tulpini gripale care vor fi utilizate la vaccinurile tetravalente pentru sezonul viitor 2023-2024, în emisfera nordică. Acestea sunt: A/Victoria/4897/2022 (H1N1)pdm09 – tulpină similară; A/Darwin/9/2021 (H3N2) – tulpină similară; B/Austria/1359417/2021 (linia B/Victoria) – tulpină similară; B/Phuket/3073/2013 (linia B/Yamagata)[1] – tulpină similară. Anual, 50 de milioane de oameni din Uniunea Europeană se infectează cu virusul gripei sezoniere. Studiile arată că rata vaccinării antigripale este mult sub obiectivul OMS (minimum 75% la categoriile de populație la risc), inclusiv în Romania. Din cauza naturii în continuă evoluție a virusurilor gripale, actualizările la timp ale tulpinilor din vaccinurile gripale sunt esențiale pentru ca acestea să fie eficiente.