Comunicarea cu pacientul, una dintre marile provocări ale sistemului medical din România. Lecția din Marea Britanie
0Comunicarea între medic și pacient este esențială. Cel puțin teoretic. În practică, România are lipsuri la acest capitol. În facultate, studenții învață multă teorie, dar comunicarea e tratată mai degrabă ca un talent personal, pe care îl ai sau nu, în loc de un aspect esențial al meseriei de medic, așa cum se întâmplă în Marea Britanie, spre exemplu. Subiectul a fost dezbătut în cadrul evenimentului Healthcare Forum, organizat de Adevărul.
Lecția din Marea Britanie
Pentru medicul Lucian G. Pop, când a ajuns în Marea Britanie pentru a-și continua pregătirea în obstetrică ginecologie, mai întâi la Medway Maritime Hospital, apoi la King's College Hospital, prima diferență observată nu a fost de ordin tehnic.
„Primul lucru care te izbește este comunicarea. Mi s-a spus de la început că noi, cei care venim din estul Europei, nu știm să comunicăm cu pacientul", a povestit medicul în cadrul evenimentului organizat de Adevărul.
În sistemul de sănătate din Regatul Unit, comunicarea cu pacientul o competență evaluată explicit, inclusiv la examene.
"Comunicarea trebuie să fie empatică, primul lucru. Iar la examenele lor,chiar dacă nu știi bine subiectul, poți să treci examenul dacă îi spui unui pacient <<Nu cunosc, dar mă voi informa și voi reveni la dvs>>".
Comunicarea cu pacientul este predată, exersată și evaluată de-a lungul întregii formări, nu ca o materie separată și teoretică, ci integrată în toate disciplinele clinice.
"Cred că în Marea Britanie au foarte multe probleme acum, dar câteva lucruri le-au făcut cum trebuie: teachingul, educația și trainingul. La ei toată lumea învață pe toată lumea", a spus Dr. Lucian G. Pop.
Protocoalele sunt reflex
Dincolo de comunicare, medicul a mai identificat o a doua diferență: cultura protocolului.
„Înveți pe de rost ghidurile. Pentru că se fac foarte multe cursuri practice. Iar când ai o hemoragie post-partum nu poți să stai să te gândești ce trebuie să faci, tu trebuie să știi."
Dr. Pop a invocat o comparație folosită frecvent în sistemele medicale occidentale: cea între piloți și medici.
"Și piloții, și medicii tind să își supraestimeze capacitatea; piloții cred că pot să conducă mai mult, medicii că pot să lucreze mai mult. Dar dacă tu ai protocol în fiecare zi, pe care îl urmezi și bifezi fiecare căsuță, riscul de a avea complicații este mai mic".
Ce se întâmplă în România
Despre diferențele de abordare a vorbit și medicul Cătălin Cîrstoveanu, șeful Secției Terapie Intensivă Nou Născuți, din cadrul Spitalului Clinic de Urgență pentru Copii ,,Marie Curie".
"Educația din Occident se concentrează pe ce poate să facă la sfârșitul specializării un medic specialist în țările respective. Noi suntem concentrați să-i învățăm toată ziua: să le ținem PowerPoint-uri, să le povestim, să le povestim. Și pleacă din rezidențiat fără să știe să facă nimic cu mâinile lor. Concentrarea în străinătate este altfel: să știe să facă, să fie independent, să se descurce în situații critice, să știe să comunice cu pacientul. Există grupă specifică de pregătire în rezidențiat: să știu cum să mă comport cu pacientul".
Dr. Cîrstoveanu, care conduce o secție cu o încărcătură emoțională uriașă, a povestit cum se întâmplă lucrurile acolo:
"Luăm rezidenții lângă noi în diverse situații: când părinții plâng, când părinții sunt nemulțumiți, când părinții sunt supărați, când părinții sub bucuroși. Uită-te cum... Uneori ne vulnerabilizăm în fața lor și nu știm cum să facem lucrurile. Nu este totul chiar ca la carte, pentru că suntem oameni. Dar îi învățăm cum suntem în situații diverse în fața pacienților".
Un proiect care poate schimba ceva
Și la nivel general, în ceea ce privește educația tinerilor medicilor, România va începe să se alinieze cu practica occidentală, spune Dr. Cătălin Cîrstoveanu.
"Asta și facem în momentul de față. E un proiect mare european, condus de doamna profesor Poiană în România. Și, împreună cu Ministerul Sănătății, încearcă să sincronizeze curriculele de educație românească cu cele europene, în care o parte importantă înseamnă <<cum comunic cu pacientul>>".
Practicile bune trebuie aduse în România, subliniază medicul, iar ,,ceea ce este bun la români trebuie speculat enorm. Pentru că avem medici senzaționali în țara aceasta".