Analiză Pariul statului cu gazul din Marea Neagră. Care sunt mizele preluării Azomureș de către Romgaz

Anunțul prin care Romgaz a confirmat, la Bursa de Valori București, acordul de principiu pentru preluarea activității operaționale a combinatului Azomureș marchează unul dintre cele mai importante momente industriale ale ultimilor ani. Potrivit informațiilor obținute de „Adevărul” din piața de energie, miza reală vizează integrarea producției de gaze cu industria chimică, reducerea dependenței de importuri și pregătirea infrastructurii industriale pentru exploatarea viitoarelor zăcăminte din Marea Neagră.

La 6 mai 2026, Romgaz a informat investitorii că a ajuns la un consens cu proprietarii Azomureș asupra principalelor elemente comerciale ale tranzacției. Modelul agreat este unul de tip „transfer de afacere” (Transfer of a Going Concern), ceea ce înseamnă că Romgaz ar urma să preia activitatea operațională și producția celui mai mare combinat de îngrășăminte din România.

Semnarea contractului final este estimată până la sfârșitul lunii mai, condiționată de aprobarea Consiliului de Administrație al Romgaz și de obținerea avizelor necesare, inclusiv din partea Consiliului Concurenței. Transferul efectiv al operațiunilor ar putea fi finalizat în următoarele 3-4 luni.

„Valorificarea gazului din Marea Neagră în interesul economiei românești se poate face mai bine prin procesarea acestuia în industria națională, începând de anul viitor. Folosirea lui în producția internă de îngrășăminte pentru agricultură înseamnă mai multă independență economică, prețuri mai stabile pentru fermieri și, foarte important, salvarea și protejarea locurilor de muncă din centrul țării”, a transmis premierul Ilie Bolojan.

De ce este importantă această mutare

Romgaz este principalul producător de gaze naturale din România și unul dintre pilonii sistemului energetic național. Compania operează activități de extracție, depozitare și producție de energie electrică, având un rol strategic în securitatea energetică a țării.

Azomureș, în schimb, reprezintă principalul producător intern de îngrășăminte chimice pe bază de azot (uree și azotat de amoniu), produse esențiale pentru agricultura românească. Activitatea combinatului depinde însă aproape integral de costul gazelor naturale, materia primă fundamentală în procesul de producție.

În ultimii ani, explozia prețurilor la energie și volatilitatea piețelor internaționale au afectat grav industria chimică europeană, iar Azomureș a fost nevoită să își reducă sau să își suspende activitatea în repetate rânduri.

Criza socială a accelerat intervenția statului

Situația combinatului a devenit critică în primăvara anului 2026. Peste 90% dintre angajați au primit preavize de concediere colectivă, după ce compania și-a redus drastic activitatea. Din cei 921 de salariați ai platformei industriale, 858 au intrat în procedura de disponibilizare.

Sindicatele au avertizat că fără o intervenție rapidă există riscul dispariției definitive a celei mai importante capacități de producție de îngrășăminte din România. În acest context, intrarea Romgaz în ecuație a fost interpretată atât ca o soluție economică, cât și ca o măsură de stabilitate socială.

„Din 921, 858 de oameni au primit preavizele din 30 aprilie până în 28 mai iar pe Platformă mai lucrează 58 de persoane de la Azomureș, plus firmele contractuale care, încet, încet, o să ajungă și ele să închidă. Momentan, negocierile continuă. Timp ar mai fi pentru o decizie politică. Până în ultima zi a preavizului se mai pot întâmpla multe”, a declarat joi liderul Sindicatului Alternativa 2002 din cadrul Combinatului Azomureș, Emil Almășan pentru Radio Târgu Mureș, potrivit Rador.

Adevărata miză: integrarea gazului în producția industrială

Dincolo de salvarea locurilor de muncă, surse din piața de energie susțin că motivația economică a Romgaz este mult mai amplă. Cheia întregii operațiuni constă în eliminarea intermediarilor din lanțul comercial al gazelor naturale. Până acum, Azomureș achiziționa gaz prin intermediul traderilor, care adăugau propriile marje comerciale peste prețul producătorului.

Prin preluarea combinatului, Romgaz va putea livra direct propriul gaz către instalațiile de producție de la Târgu Mureș. Astfel, costul materiei prime ar urma să scadă semnificativ.

Surse din industrie explică faptul că strategia nu presupune subvenționarea gazului, ci transformarea acestuia într-un produs cu valoare adăugată mai mare. Practic, în loc să comercializeze doar gaz brut, Romgaz ar urma să obțină venituri suplimentare prin vânzarea îngrășămintelor rezultate din procesarea chimică.

Soluția pentru surplusul de gaze din timpul verii

Un alt argument strategic ține de gestionarea excedentului de gaze naturale, în special în sezonul cald. În timpul iernii, consumul ridicat pentru încălzire absoarbe aproape întreaga producție internă. Vara însă, cererea scade semnificativ, iar producătorii sunt obligați să stocheze volume importante în depozite subterane, operațiune costisitoare din punct de vedere tehnic și financiar.

Odată cu exploatarea viitoarelor zăcăminte offshore din Marea Neagră, presiunea asupra capacităților de înmagazinare va crește considerabil. În acest context, Azomureș poate deveni o verigă industrială strategică. Gazul excedentar extras vara ar putea fi direcționat către producția de îngrășăminte, mult mai ușor și mai ieftin de depozitat decât gazul natural în sine.

Astfel, în loc să suporte costuri ridicate de stocare, Romgaz ar genera produse finite care pot fi valorificate ulterior în agricultură, inclusiv în perioade favorabile din punct de vedere al prețurilor internaționale.

Securitatea alimentară, argumentul strategic al Guvernului

Executivul a susținut public că procesarea gazelor din Marea Neagră în interiorul economiei românești reprezintă o prioritate strategică. Premierul Ilie Bolojan a vorbit despre necesitatea construirii unui lanț industrial integrat, capabil să reducă dependența de importuri și să asigure stabilitate pentru agricultura autohtonă.

Argumentul securității alimentare a devenit cu atât mai important pe fondul crizelor succesive generate de conflictele geopolitice și de perturbările lanțurilor globale de aprovizionare.

În lipsa unei capacități interne de producție a îngrășămintelor, agricultura românească ar depinde aproape integral de importuri, într-un moment în care piețele internaționale sunt tot mai volatile. O eventuală întrerupere a fluxurilor comerciale externe ar putea afecta direct costurile și producția agricolă internă. Din această perspectivă, reintegrarea Azomureș într-un circuit economic controlat de stat este privită ca o măsură de protecție economică și alimentară.

Potrivit datelor furnizate de Institutul Național de Statistică la solicitarea Europei Libere, în primele zece luni din 2024, România a cumpărat din alte țări peste 2 milioane tone de îngrășăminte naturale și chimice. Importurile de îngrășăminte au costat aproape 737 de milioane de euro. Oficial, exporturile au fost de zece ori mai mici – 205.000 de tone.

Provocarea majoră

Experții din piață avertizează însă că succesul tranzacției va depinde mai ales de capacitatea Romgaz de a administra eficient un sector industrial complet diferit de activitatea sa tradițională.

Romgaz are experiență în extracția și furnizarea gazelor naturale, însă industria chimică funcționează după alte reguli comerciale, tehnologice și logistice. Operarea eficientă a unui combinat de îngrășăminte presupune expertiză specifică, acces la piețe externe și o structură de costuri extrem de competitivă.

Viitoarea conducere va trebui să atragă specialiști din industria chimică și să implementeze un model de guvernanță corporativă performant. În caz contrar, riscul transformării Azomureș într-o povară financiară pentru compania de stat rămâne ridicat.