Analiză Retragerea militarilor americani din România, parte a strategiei NATO de mobilizare rapidă pe trei niveluri, detaliată de generalul Bălăceanu

Retragerea parțială a trupelor americane din România nu reprezintă o dezangajare, ci o redistribuire strategică conform noului model NATO, care facilitează mobilizarea rapidă a sute de mii de militari în situații de criză. În acest context, România trebuie să-și consolideze capacitățile proprii și rezerva militară, subliniază generalul-locotenent (r) dr. Virgil Bălăceanu, președinte de onoare al AORR.

„În privința României, din punct de vedere militar, nu asistăm la un șoc, ci la o readaptare”, explică Bălăceanu pentru Adevărul. Washingtonul își ajustează efectivele nu doar la noi, ci și în Bulgaria, Slovacia și Ungaria, într-un proces mai amplu de reechilibrare a prezenței în Europa și de prioritizare a zonei Indo-Pacific.

În România se află în prezent aproximativ 1.700 de militari americani, dintre care „200 la Deveselu, aproximativ 100 la Câmpia Turzii și în jur de 1.400 la Mihail Kogălniceanu”. O parte dintre aceștia fac parte din rotațiile periodice ale armatei americane. „Se vorbește despre o brigadă retrasă, dar nu avem o brigadă completă. Sunt doar elemente din brigăzi, echivalente cu două batalioane. Dacă se retrag 600–800 de oameni, rămâne un batalion. Asta nu este o retragere, ci o ajustare temporară”, explică el.

„Esența apărării NATO nu stă în câteva sute de militari prezenți la Kogălniceanu, ci în capacitatea de a mobiliza rapid sute de mii de oameni atunci când situația o cere”, punctează Virgil Bălăceanu.

Noul model NATO de reacție: mobilizare în trei valuri

Adevărata semnificație a acestor mișcări trebuie căutată în New NATO Force Model (NFM), noul concept de reacție al Alianței, adoptat după summitul de la Haga din 2024. Modelul a înlocuit vechiul sistem NATO Response Force și stabilește un mecanism de mobilizare pe trei niveluri: „Primul val, de până la 100.000 de militari, poate fi dislocat în primele 10 zile. Al doilea, de 200.000, între 10 și 30 de zile. Iar al treilea val, care poate depăși 500.000 de militari, se poate desfășura în 30 până la 180 de zile”, explică generalul Bălăceanu.

El arată că, în România, acest model trebuie completat cu o prezență robustă și bine echipată la pace. „Pe lângă brigăzile naționale de manevră, România găzduiește deja un grup de luptă NATO la nivel de brigadă, cu o capacitate operațională ridicată. Într-o perspectivă apropiată, ar fi necesar ca Statele Unite să prepoziționeze mai multă tehnică și muniție în bazele românești, pentru a reduce timpul de reacție în caz de criză.”

Generalul detaliază actuala compoziție a prezenței americane: „În prezent, americanii nu au o brigadă completă în România, ci doar echipamente echivalente cu o companie de tancuri, două companii mecanizate Platoon & Bradley și un batalion pe transportoare Stryker. România trebuie să poată găzdui rapid unități mecanizate și blindate complete, cu logistica necesară.”

În logica noului model, primul val presupune trupe ușoare, adică infanterie și parașutiști, urmat în al doilea val de unități mecanizate și blindate, iar în al treilea de forțe masive, cu sprijin aerian și logistic complet. „Pentru eficiență, România trebuie să scurteze mobilitatea militară și să asigure capacitatea de prepoziționare a echipamentelor grele. Timpul de reacție poate fi decisiv”, avertizează generalul.

Acesta dă exemplul Poloniei, unde grupul de luptă condus de Statele Unite colaborează cu brigada 15 mecanizată poloneză, având ca misiune apărarea Coridorului Suwałki, un punct strategic între Polonia și Lituania, vital pentru securitatea europeană a întregului flanc estic. „Alături de această unitate operează brigada 1 teritorială, formată din rezerviști voluntari. Niciun exercițiu NATO nu are loc fără participarea acestor trupe teritoriale. Americanii văd în Polonia o combinație solidă între forțele permanente și cele de rezervă. Fiecare voievodat are propria brigadă de rezerviști, pregătită să intervină la nevoie. România are nevoie de un model similar, în sensul de a fi integrat, funcțional și adaptat realităților noastre strategice”, conchide generalul.

Europa, invitată să-și asume un rol mai mare

Dincolo de dimensiunea militară, generalul observă și un semnal politic: Statele Unite cer Europei mai multă responsabilitate. „Dacă americanii au 10.000 de militari în Polonia, unde sunt națiune-cadru, de ce Franța și partenerii săi să nu aibă 3.000–4.000 în România?”, întreabă el.

Bălăceanu consideră că Bucureștiul ar trebui să deschidă discuții rapide cu Parisul pentru extinderea grupului de luptă NATO de la Cincu și chiar o dislocare duală, la Kogălniceanu. „Dacă Statele Unite reduc efectivele, Europa trebuie să le suplinească. Este o invitație indirectă la implicare.” El amintește că Germania a anunțat deja dislocarea unei brigăzi de 3.500–4.000 de oameni până în 2027, pe flancul estic.

Capabilități proprii și rezervă activă

Pentru România, miza nu este doar militară, ci și legislativă și logistică. Țara trebuie să aplice articolele 3 și 4 din Tratatul de la Washington: „Articolul 3 obligă statele membre să-și dezvolte propriile capabilități de apărare, iar articolul 4 prevede consultarea în situații de criză.”

Generalul subliniază că Franța ar trebui să fie primul partener de consultare al României, dat fiind rolul său de națiune-cadru în grupul de luptă NATO dislocat la Cincu. „Într-un scenariu de criză, dialogul strategic cu Franța este esențial. Apoi trebuie să urmeze consultări regionale cu Bulgaria, Ungaria și Slovacia, dar și cu ceilalți contributori: Belgia, Olanda, Spania, Portugalia și Polonia. România trebuie să fie inițiator, nu doar participant.”

În paralel trebuie întărită rezerva și modernizată industria de apărare. „Postura de apărare și descurajare nu aparține doar forțelor active. Avem nevoie de o rezervă bine instruită, de o industrie capabilă să producă rapid și de o mobilitate militară eficientă.”

Rezerva voluntară, o lege necesară

Bălăceanu critică abrogarea legii rezervistului voluntar, considerând-o „o greșeală strategică”. „În Polonia, fiecare voievodat are o brigadă teritorială de rezerviști voluntari, care participă la exercițiile NATO. Noi, în schimb, am renunțat la cadrul care permitea formarea unei rezerve funcționale.”

Iar o rezervă eficientă nu înseamnă doar recrutarea de soldați. Ea trebuie să includă întregul lanț de comandă: soldați, subofițeri și ofițeri pregătiți să acționeze coordonat în situații de criză. „O rezervă funcțională nu este doar o listă de voluntari, ci o structură coerentă, cu niveluri de comandă clare și instruire periodică. Fără subofițeri și ofițeri în acest sistem, rețeaua de apărare teritorială rămâne incompletă”, explică Bălăceanu.

O nouă doctrină de apărare teritorială

Noua concepție a apărării teritoriale trebuie gândită în contextul apărării colective NATO, prin participarea coordonată a tuturor instituțiilor statului. „Forțele apărării nu înseamnă doar Ministerul Apărării, ci și Ministerul de Interne și Ministerul Justiției, prin structurile de penitenciare. Legea pregătirii populației pentru apărare trebuie adoptată rapid, iar instituțiile integrate în sistemul național de apărare trebuie să fie pregătite să acționeze unitar”, spune Bălăceanu.

Acest cadru va permite inclusiv militarizarea temporară a unor structuri precum poliția, poliția de frontieră sau poliția penitenciară, pentru a consolida capacitatea de reacție în caz de criză. „Dacă însumăm efectivele acestor instituții, putem vorbi de peste 250.000 de luptători la pace. Misiunea principală rămâne a armatei, dar în situații de urgență, jandarmeria și poliția pot îndeplini roluri esențiale, de la protejarea infrastructurii la securizarea liniilor de comunicație.”

Bălăceanu amintește că exemplul Ucrainei arată cum Garda Națională, echivalentul jandarmeriei acționează în sprijinul armatei pe front. „Să nu ajungem cu jandarmeria română în prima linie, dar în spatele dispozitivului, acolo unde e nevoie de ordine și securitate, rolul acestor structuri este vital.”

„Ca să avem o acțiune coerentă, avem nevoie de o doctrină clară a apărării teritoriale, care să stabilească rolul fiecărei instituții în efortul colectiv. Apărarea României începe de la starea de asediu și continuă cu activarea forțelor NATO. Prima linie de rezistență o reprezintă armata, dar forțele naționale și cele aliate trebuie să acționeze în sincron.”

România, pilon pe flancul sud-estic

În final, generalul transmite un mesaj clar: România trebuie să treacă de la dependență la co-responsabilitate. „Nu asistăm la o dezangajare a Statelor Unite, ci la o redistribuire strategică. România trebuie să se adapteze rapid și să folosească noul model al forței NATO pentru a-și întări siguranța. E momentul să devenim un pilon stabil pe flancul sud-estic.”