Povestea francezului care s-a îndrăgostit de România autentică: „Următorul deceniu va fi decisiv pentru destinul cultural al țării”
0Romain Giudicelli este un francez pasionat de România autentică, care s-a stabilit în țara noastră, unde se pregătește lângă meșterii tradiționali din Transilvania.
Restaurator de clădiri vechi, Romain Giudicelli a urmat un curs de formare profesională în restaurarea patrimoniului.
El s-a specializat în în zidăria de piatră uscată, fără mortar, după ce inițial a făcut oarece carieră în lumea desenului și a graficii. A studiat la École Supérieure de l'Image d'Angoulême și în urmă cu câțiva ani a descoperit România, de care s-a îndrăgostit iremediabil, scrie lepetitjournal.com.
„Am pus pentru prima dată piciorul în România în mai 2018, pentru a mă alătura fostei mele prietene românce, pe care o cunoscusem cu câteva luni mai devreme în Franța. O poveste care s-a încheiat în 2019, dar care mi-a dat motivația necesară pentru a învăța limba română și pentru a-mi face un loc în țară. Descoperirea așa-numitei culturi românești "tradiționale" (mai ales în ceea ce privește prelucrarea lemnului) a fost un adevărat punct de cotitură. Recunosc cu ușurință, fără să fiu retrograd și asumându-mi o anumită atracție pentru un anumit exotism, că această Românie este cea care îmi vorbește, universul cultural țărănesc concret și simbolic, mai degrabă decât România înghițită de noile tehnologii și de cultul bunurilor. Lucrurile se schimbă foarte repede astăzi, iar următorul deceniu va fi decisiv pentru destinul cultural al României. Va reuși țara să-și păstreze vie și reînnoită cultura specifică și autentică sau va fi muzealizată, așa cum se întâmplă cu majoritatea culturilor regionale din Europa de Vest? Pentru aceasta, nu este suficient să păstrăm pur și simplu lucrurile așa cum sunt, ci este necesar să înțelegem și să iubim fundamentul spiritual și antropologic care, în asociere cu geografia, a dat naștere unui repertoriu de forme, culori, sunete și activități umane”, spune Romain Giudicelli.
Francezul susține că a decis să rămână în Transilvania pentru aventură, din motive intelectuale și spirituale, dar și din afinitate. Aici a întâlnit-o pe partenera sa, Irina.
A lucrat ca ucenic tâmplar la Sibiu, apoi pe șantierele de construcții de case cu structură din lemn ca muncitor, în Maramureș, apoi în împrejurimile Brașovului.
„Supraviețuirea în mediul rural a unor moduri de viață bazate în esență pe resurse locale și ancorate într-o cultură autentică, bogată în semnificații, este ceea ce mi se pare cel mai prețios… Moștenirea culturală și arhitecturală și diversitatea sa reprezintă, de asemenea, o preocupare, și asistăm la formarea unor grupuri de voluntariat pentru salvarea și restaurarea patrimoniului. Și, în sens mai larg, dar fără a vrea să generalizez, mi se pare că românii au reușit să păstreze un anumit simț al priorităților, dimensiunea spirituală a existenței rămânând foarte importantă pentru mulți. Este ca și cum organul credinței nu s-ar fi atrofiat la ei. În România, totul pare posibil dacă ești perseverent. Nu încerc nici eu să idealizez țara, există și în România, bineînțeles, unele greutăți și nu aș vrea să sugerez că nu există, de fapt, niciun motiv pentru o diasporă atât de mare”, a mai precizat francezul.
Ca planuri de viitor, francezul își dorește să dezvolte în România o activitate de piatră uscată, considerată de el suficientă pentru a întreține o familie.