Originea cutremurelor vrâncene. La cât timp se repetă și cum se determină seismicitatea
0Seismicitatea zonei Vrancea este una dintre cele mai interesante din lume, nu numai din punct de vedere al energiei cutremurelor care se produc aici, ci şi prin faptul că seismele mari se produc cu anumite regularităţi.
Potrivit specialiştilor, originea cutremurelor vrâncene este legată de zona de convergenţă între mai multe blocuri tectonice, respectiv zona Euro-Asiatică, Africană şi Indo-Australiană.
Practic, în zona de contact a microplăcilor tectonice convergente la Curbura Carpaţilor se generează tensiuni.
„Din cauza presiunilor exercitate din mai multe direcţii, se produc ruperi în interiorul respectivului bloc, acestea fiind la originea mişcărilor seismice vrâncene”, arată un studiu al Institutului Naţional pentru Fizica Pământului.
Cutremure la adâncimi de peste 100 de kilometri
Fiind cele mai frecvente, dar şi cu cele mai mari magnitudini, care pot atinge până la 7,7 grade Richter, se poate spune că „zguduiturile” din zona Vrancea determină seismicitatea României.
Specificul cutremurelor din Vrancea este că se produc la adâncimi de peste 100 de kilometri, cutremure care sunt mai puţin periculoase decât cele de suprafaţă, prin faptul că energia seismului se repartizează pe o suprafaţă mult mai mare.
"Cutremurele vrâncene produc avarii mari, pe o arie foarte mare, acesta fiind o altă caracteristică a lor. Efectele sunt foarte mari pe direcţia: din Vrancea către nord-est către Moldova, pe direcţia Focşani-Iaşi-Chişinău şi spre sud-vest către Câmpia Română, pe direcţia Bucureşti-Zimnicea-Sofia”, explică Mircea Radulian, directorul INFP.
Cutremurele nu pot fi prezise
În fiecare secol, în Vrancea se produc numeroase cutremure de mică şi medie magnitudine, dar şi seisme mai puternice, uneori cu caracter catastrofal, care au ca şi caracteristică anumite regularităţi.
Chiar dacă au reuşit să pună în evidenţă aceste regularităţi în declanşarea seismelor, cercetătorii nu au putut oferi niciodată predicţii reuşite pentru că vorbim de cutremure de mare adâncime şi nici măcar tehnologia modernă de azi nu ajută în acest sens
Seismologii se bazează în estimarea cutremurelor pe calculele istorice, care arată pentru zona Vrancea că au loc cutremure de mare intensitate la intervale de 36 de ani, 37 de ani, 64 de ani sau 102 ani. Mergând pe această logică, următorul cutremur mare ar putea avea loc peste 20 de ani sau chiar mai mult.
Istoria marilor cutremure
În ultimii 300 de ani au fost şase mari cutremure puternice, cu pierderi de vieţi omeneşti şi de bunuri materiale.
Este vorba despre cutremurul din 12 iunie 1701, de 7,5 grade Richter, resimţit aproape în întreaga ţară. Al doilea mare cutremur a avut la 11 iunie 1738, a avut 7,7 grade Richter şi s-a simţit atât în Balcani, cât şi în Serbia. A urmat cutremurul din 26 octombrie 1802, considerat cel mai mare, respectiv 7,9 grade Richter. La 23 ianuarie 1838 a avut loc un cutremur de 7,5 grade Richter, care a durat 30 de secunde. Următorul seim mare a avut loc pe 10 noiembrie 1940, cu efecte distrugătoare mai ales la Focşani, în Moldova şi Ucraina. În fine, cutremurul din 4 martie 1977 a făcut şi cele mai multe victime, 1564 de oameni.
„În medie, în Vrancea se produc cam 4 sau 5 seisme mai importante în fiecare secol (cutremure cu magnitudinea egală sau mai mare de 6,7 grade pe scara Richter), circa 10 seisme de magnitudine 6,0 până la cel mult 6,5-6,6 grade, precum şi peste 100 de cutremure mai slabe, cu magnitudinea mai mare sau egală cu 5,0 pe scara Richter. Anual, în Vrancea se produc peste 100 de seisme slabe, în general imperceptibile, din cauza adâncimilor mari la care au loc, şi doar 8-12 seisme de magnitudine 4-5 care sunt uneori resimţite în oraşele mari din sudul şi estul ţării, dar fără urmări. Uneori se mai produc şi cutremure de tip crustal, cu efecte locale, dar cu magnitudini mici, care rareori ating 5 grade pe scara Richter”, arată cei de la cutremure.net.
România dispune de unul dintre cele mai performante Sisteme de Avertizare în Timp Real din lume. Acesta a fost realizat de cercetătorii români de la Institutul Naţional de Fizica Pământului (INFP) în cooperare cu specialiştii de la Universitatea Karlsruhe din Germania şi implementat la Staţia Seismică de la Ploştina, din comuna Vrîncioaia.