Gândacii „bioboți” pot salva vieți în timpul cutremurelor. Un român din SUA este printre liderii proiectului

Un profesor român din America a lucrat la proiectul bioboților, gândaci care pot salva zeci de mii de vieți în cazul unor dezastre precum cutremurele. Mihail Sichitiu, profesor și cercetător la Universitatea North Carolina, este printre creatorii acestor gândaci salvatori.

Cu un doctorat în electronică la Universitatea Notre Dame din SUA, profesorul Mihail Sichitiu e unul dintre „părinții” bioboților, într-un proiect care s-a derulat la Universitatea de stat din Carolina de Nord, acolo unde predă și face și muncă de cercetare. Într-un interviu pentru „Adevărul”, el a povestit cum s-a derulat acest proiect și la ce rezultate s-a ajuns.

„Proiectul a fost foarte interesant. Am folosit, în principal, gândaci de Madagascar. Ne-am uitat și la niște molii, dar în cazul lor e mai complicat pentru că nu pot să ridice decât un gram două și e foarte dificil să faci un circuit electronic să fie așa de ușor. La gândaci era din start mai simplu pentru că sunt mai mari și pot căra 4-5 grame, uneori chiar și 10 grame”, explică profesorul.

Gândacii salvatori

Gândacii „înarmați” cu mini-aparatură electronică sunt mânați printre dărâmături și pot face de multe ori diferența în cazuri disperate. Insectele se strecoară prin locuri minuscule și pot transmite informații prețioase pentru salvatori.

„Ideea e că acești gândaci pot pătrunde prin molozul care se formează după un cutremur. Ei au montat pe spate un circuit electronic, inclusiv un difuzor și un microfon cu un transmițător radio. Nu de telefonie, ci unul local, deci operatorul trebuie să fie prin preajmă. Deci ar putea auzi când cineva cere ajutor.”  

Mihail Sichitiu spune că rezultatele au fost încurajatoare, iar gândacii s-au descurcat excelent în multe situații. De fapt, experiențe făcute cu acești gândaci, numiți bioboți, au fost mai relevante decât cele în care s-au folosit roboți mici.

„Gândacii se descurcă mult mai bine la navigație prin teren denivelat decât orice a făcut omul până acum. Sunt oameni care au vrut să facă același lucru cu roboți și merge, dar nu sunt așa de mici și nu navighează așa de bine ca gândacii”, susține Sichitiu.

Tehnologia bioboților

El a explicat și cum s-a derulat acest proiect, dar și cum au fost ghidați gândacii. „Noi am făcut o telecomandă pentru gândaci, apoi am cuplat niște electrozi la antene și în coadă, iar așa putem să-i ghidăm să meargă în față, să meargă în spate, să facă stânga sau să facă dreapta. Am încercat să îl ghidăm și am reușit să-l menținem pe o anumită traiectorie. L-am pus să facă cercuri, să facă pătrate, să meargă în linie dreapta. Un gândac, când dă cu antena din dreapta de un obstacol, face stânga. Atunci nervul din antena din dreapta zice «vezi că ai dat de ceva». Noi tăiem antena și punem un electrod care să atingă nervul respectiv și băgăm un curent foarte foarte mic care îi «zice» gândacului «vezi că ai dat de ceva pe dreapta». Și trebuie să facă stânga. Deci în loc să simtă cu antena îi «spunem» noi cu electrodul”, a adăugat profesorul.

Proiectul, care s-a desfășurat în Statele Unite ale Americii, a fost condus de trei profesori, unul dintre ei fiind Mihail Sichitiu. Românul s-a ocupat de partea de localizare și de comunicații, în timp ce un alt coleg s-a ocupat de integrarea dintre electronice și gândaci, iar al treilea a fost responsabil de robotică.

„Eu eram responsabil cu două aspecte. Mai întâi, pe partea de comunicație radio. Problema era să fac comunicații radio foarte ușoare și de putere foarte mică. Tot ce e electronic merge pe spatele gândacului, o baterie foarte mică, litiu-polimer minusculă, mai mică decât unghia. Dacă sistemul de comunicație ar merge tot timpul și la putere maximă ar rămâne fără baterie în 5-10 minute. Dar eu am reușit să fac să meargă câteva zile cu aceeași baterie”, povestește Sichitiu.

Al doilea rol al românului, la fel de important, ținea de localizarea victimelor găsite de gândaci sub dărâmături.

„A doua treabă pe care am făcut-o era să găsesc unde se află un gândac în grămadă aia de moloz. Dacă o cineva cerea ajutor, puteam să îi transmitem că venim imediat. Dar întrebarea era unde anume să venim, unde e persoana respectivă? Sigur că e lângă gândac dacă o auzim, dar unde e gândacul? Și cu asta m-am ocupat eu, de partea de localizare”, arată profesorul.

În ce privește localizarea, misiunea s-a dovedit dificilă din cauză că semnalele transmise de sub munții de moloz sunt dificil de localizat.

„Se pune problema cum să faci să găsești locul unde se află gândacul bazându-te pe semnalele radio. Afară, pe celular, se face foarte ușor. Se pune un receptor de GPS, iar el recepționează semnalele de la sateliții GPS și se găsește simplu unde e. Dar acolo, în grămada de moloz și fără GPS e o problemă grea. Și astea au fost cele două contribuții ale mele la proiectul cu gândacii bioboți”, a completat Mihail Sichitiu.

Proiectul s-a dovedit un succes, iar în ultima perioadă s-au interesat de el mai multe companii, în special din Statele Unite. Pe viitor, succesul său s-ar putea traduce în vieți salvate.